duminică, 21 iunie 2009

Happy summer time...













Si uite ca a sosit si vara mult asteptata... impreuna cu vacanta de vara, iarasi mult asteptata. Yay... deci, ce facem ? Hm... unii se duc pe la mare, altii se duc pe la munte... cativa se duc cu prieteni in diferite locuri... si eu... stau acasa ca de obicei. Hooow cute. Si de ce nu merg niciunde ? Eh... odata nu am cu cine sa merg (si decat sa aleg persoane la intamplare, cred ca prefer sa raman acasa...), apoi nu-mi prea pot permite... dar nici gand sa-mi doresc sa revina scoala. Categoric e mai bine sa stau aici, in plictiseala, cu speranta ca odata si-odata se poate intampla sa vina o anume ocazie in care plictiseala mea sa fie de domeniul trecutului... sau a viitorului... eh, whatever, doar prezent sa nu fie.
Dar ma gandesc totusi. Ce-as putea face ? Dupa cum imi spun unii, sa stau tot timpul in casa nu e tocmai cea mai stralucita idee, iar sa ies aiurea pe-afara, yeah... right. Iesi afara pe vremea asta si ori ajungi inapoi ud leoarca dupa o ditamai furtuna, ori ajungi aproape pe jos din cauza Soarelui prea puternic... de ce sa nu merg dimineata sau seara ? Dimineata e varza, nu e absolut nimeni, sau sunt oameni care chiar au ceva de facut, iar seara nu vezi decat cupluri, eventual gasti. Mda, sunt greu de multumit, va sa zica... dar imi vine minte o chestie care mi-a tot fost repetata pe la scoala: De ce sa te multumesti cu putin ? Eh, in cazul asta, fie ca ma multumesc, fie ca nu, nici nu cred ca voi primi ceva. OOof... ce sa fac ? Sunt asa plictisit... si asa n-as vrea sa ajung la toamna sa le aud povestile tuturor despre cum au fost intr-o parte si-n alta... iar eu imi amintesc ce misto a fost sa stau mai mereu in pat, sau pe scaun... sau pe jos frecand covorul cu peria pentru ca sor'mea sa nu mai zbiere pe mine din cauza asta...
Sa ma duc la bunica mea ? Mda, sa ma duc sa ii aud cum vorbesc intr-una despre ce a facut Gheorge din Vale si cat grau a cumparat Viorica a lu' Ionica. Nici nu cunosc pe nimeni de pe-acolo... de fapt, nici nu cred ca prea sunt oameni cu care sa poti discuta despre ceva... inteligent. Iarasi sunt prea mofturos ? Iarasi nu ma multmesc cu putin. Hmm...
Sa ma duc la maicamea in Spania ? Wow, cool... de fapt, chiar am primit o invitatie de curand sa ma duc. Tare... daca nu ma ucide cursa de 3 zile pana acolo, sunt sigur ca ma va ucide caldura insuportabila sau plictiseala de nedescris. Adica... ajung acolo, iarasi cunosc doar cativa membrii ai familiei, in rest... oameni care trec pe strada si vorbesc intr-o limba total straina. Abia poti merge pe la magazin sa-ti cumperi ceva ca tre sa stai sa gesticulezi non-stop pana sa-ti dea tipa o guma de mestecat... sau ce i-oi fi cerand... sa ma duc la piiiscina... vai, da... sa ma duc singur... altcineva cine-ar putea veni ? Rude... wow...
I'm a real pain in the ass, uh ? Cred ca ma plang acum mai tare decat niciodata, si totusi... oricum nu prea fac asta in general, si practic nu ma plang in fata nimanui, deci nu mi se pare tocmai grav... macar ma eliberez si eu de o povara care-mi sta in suflet... cel putin incerc sa fac asta avand in vedere ca nu-mi simt sufletul eliberat in nici un fel... hm...
Dar de ce sa ma tot plang ? Oricum nu am facut nimic diferit verile trecute... am tot stat in casa, m-am uitat la diferite filme, m-am jucat jocuri la intamplare... de fapt, am si fost plecat cu ocazia implinirii a 18 ani intr-un loc... anume. Si acum probabil as arunca ani din viata la gunoi sa pot da timpul inapoi sa nu ma fi dus. Am stricat banii degeaba si timpul. Si nu, pentru cei care nu stiu, nu voi incepe sa spun de ce regret ca am fost acolo sau unde am fost... sau lucruri asemanatoare.
In mare cam toate gandurile mele sunt la plictiseala, regret... si la faptul ca momentan as enerva cumplit pe oricine ar fi langa mine. Da-ti seama ca momentan mi-as dori sa fie cineva langa mine sa nu mai fiu singur. Ain't I evil ? ...
In fine... cred ca ma voi multumi cu pc-ul, cu internetul... cu cablu TV si bineinteles TV-ul... si cu patul meu pe care pot sta fara sa ma deranjeze nimeni...ah, this is the life... damn...

Screw life...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un pic cam de prea multe ori...

Un pic cam de prea multe ori...