Unde-s sufletele pereche acum ?

A fost odata ca-n povesti, o perioada in care ne indragosteam usor, nu aveam foarte multe toane cand venea vorba de vreun iubit sau vreo iubita, ba chiar eram capabili sa mergem destul de usor pana in cele mai inalte nivele de... relatie, ca e vorba de sex, dragoste ce-ti da curaj sa mori pentru cineva sau promisiunea de a-ti imparti viata cu acel cineva. Toata lumea simte asta intr-o anume perioada, si anume atunci cand e mai micut, mai... intre 10 si 19-20 de ani, ah ? Ma rog, depinde de fiecare cum se maturizeaza, arunc si eu cu parerea pe-aici.

Ce e si mai simpatic e faptul ca daca incercai sa-i spui ca toate astea sunt trecatoare, ar fi fost in stare sa te si omoare pentru ideea sustinuta. Cum dom'le ca un asemenea sentiment atat de puternic sa fie o simpla faza trecatoare ? Atata certitutine sa nu mai fie certitudine ?

... se poate, destul de usor. Inimile ranite pe care le vezi pe net, facebook sunt deajuns sa te convinga (ca sa nu mai spunem ca internetul nu te ajuta cu ceva).

Oricum, la un moment dat reusesti sa-ti explici faptul ca e vina persoanei respective, a fost un prost, respectiv o proasta, nu te-a meritat si mergi mai departe, apoi te gasesti brusc intr-o lume plina de pesti interesanti si buni de explorat. Gasesti pe altcineva, te bagi in seama, respectiv... intr-o relatie, merge, un pic diferit, ce-i drept, date find invataturile de data trecuta, si apoi... ca sa vezi, se termina din nou, iarasi diferit. Iar suferi, iar arunci vine, apoi te calmezi, apoi inveti, apoi te regasesti iarasi single intr-un ocean plin.

Chestia asta tot continua pana la un moment dat, dar apoi... daca intuiesc corect, iti dai seama, tot mai mult, ca nu mai ai chef sa pui mana pe un peste si-atat... vrei un peste de-o anume specie, si cand iti dai seama de asta, oceanul se goleste, nu-i asa ?

Ajungi la o varsta in care nu mai prea ai chef sa treci prin baieti si fete sau ... ma rog, orice vrei tu sa faci cu oricine. Te atrage ideea de a petrece un timp mai indelungat cu cineva, si din toate experientele anterioare, ai cateva mofturi, sau... lucruri pe care n-ai vrea sa le suporti de la acel viitor partener de viata.

Brusc, ,,te iubesc" nu mai merge aruncat atat de usor. Daca-i pana acolo, abia daca mai ai curajul sa-l spui de teama sa nu te razgandesti. Casatoria te sperie destul de tare pentru ca nu ai idee cu cine-o s-o imparti, sau... ma rog, nu-ti pasa de casatorie, chestie care-i cam la fel in punctul asta de vedere. In trecut iti puteai imagina foarte usor iubitul sau iubita ca find foarte okay pentru a-ti petrece restul zilelor. Aruncai cu ,,pentru totdeauna" destul de usor dat find faptul ca n-aveai catusi de putin idee ce inseamna si cum se masoara.

Ce vreau sa spun ? Imi dau si eu seama, brusc, de faptul ca din toate persoanele pe care le-am cunoscut, toate fetele, adica, imi vine greu sa-mi aleg un gen, un tip, sau o fata cu care, ipotetic, as vrea sa-mi petrec restul vietii. Fiecare fata la care ma gandesc momentan simt ca... la un moment dat m-ar enerva, m-ar plictisi, nu mi-ar mai placea, mi-ar face altceva aiurea, sau viceversa, simt c-as enerva-o, as plictisi-o si tot asa. Nu-mi pot forma un ideal okay, oricat as incerca si e frustrant pana la cer, pentru ca in trecut nu era asa greu. Ma rog, evident idealurile mele erau gresite pe-atunci, dar macar erau niste idealuri, erau niste sperante si ma simteam bine, insa acum... gol, capul meu e vid, din punctul asta de vedere. E frustrant rau...

E interesant totusi faptul ca asta e prima data in viata mea cand gandesc in felul asta, despre idealurile de persoana cu care mi-as putea petrece viata. Adica... sa plac pe cineva, dar nu in felul in care as putea sa pun anume sentimente pentru aceasta, sau tot felul de chestii. Inainte daca-mi placea, ma implicam si imi ziceam ca pofta vine mancand, si poate nu venea, dar aveam incredere si... cateodata poate venea, nici nu stiu, acum insa nu merge, efectiv.

Ajungi la un punct in care nu te mai risti, cand te arzi prea mult, oricat ai vrea. Nu te mai risti sa te bagi in asa ceva cu oricine, daca ai nesiguranta, si e un pic aiurea, nu ?

In fine, poate pare un subiect destul de aiurea, dat find faptul ca mereu ti se spune, tie cel adolescent, de catre oamenii mai mari si mai, cum zic ei, patiti (sau cum zicem noi, ca-s si eu mai maricel acu'). A devenit un cliseu, insa cum ziceam, eu abia acum, in perioada asta, am inceput sa ma prind de chestia asta trista si-mi pare... destul de intensa, aiurea, stupida, nicidecum un cliseu.

Saaaaaau... poate e doar ideea ca am o parere foarte proasta despre lumea din ziua de astazi, respectiv fetele din ziua de astazi, mai ales c-am vazut niste imagini destul de aiurea care zicea: ,,I am a girl, I don't smoke, drink or party every weekend. I don't sleep around or start a drama to get attention. Yes, we do still exist." Va dati un pic seama unde bat, eh ? :)

Oricum, pana una alta, ne schimbam si nu prea avem de ales daca nu vrem sa avem o viata monotona ce nici nu prea merita traita. Cam trebuie sa trecem prin mai multe lucruri, si asta ne determina sa ne schimbam.

Tot e trist ceea ce simt acum, totusi... e aiurea :(