- I'll change! - ... really ?

Mi s-a intamplat acum ceva vreme, cand eram chiar pe la primele prietene si se intampla ca lor sa nu ma mai placa, sa nu mai creada in mine, sa nu mai aiba incredere in mine, sa nu mai simta atragere fata de mine, ma rog... sa fie o tipa care sa fi vrut sa se desparta de mine dintr-un motiv sau altul, sa insist si sa insist asupra faptului ca ma pot schimba, si sa incerc s-o conving de faptul ca putem fi impreuna in continuare, doar sa-mi spuna ce nu-i mai place la mine, ce o deranjeaza, ce se intampla. Eram asa disperat, si... probabil ca daca urmatoarea faza, in cazul in care va mai fi, voi fi destul de atasat de persoana respectiva, voi incerca sa fac la fel din impuls, cu o speranta nebuna de a nu o pierde, sa ramana langa mine, ca nah, nu stiu daca voi sunteti obisnuiti, insa in cazurile in care ma implic, sau asa, si relatia se termina inainte sa-mi fi trecut toti fluturasii, nu ma simt deloc bine, si ma zvarcolesc ca o persoana care tocmai si-a dat foc.

Acum... presupun ca sunt mai multe puncte de vedere aici. Ca ma gandesc daca intr-un caz de genul am sau nu dreptate, tre sa pun punctul pe mai multe chestii, si anume:

• In cazul in care persoana respectiva s-a atasat de mine pentru simplul fapt ca i-am starnit interesul odata, si are chef de cineva ca mine in viata ei si... o fac sa se simta bine prin ceva ce fac eu si cam atat, o schimbare pe care-as putea-o face ar avea sanse destul de mari sa o fac sa ramana langa mine, din moment ce nu sunt foarte multe legaturi intre mine si ea din punctul ei de vedere. Sa repar o legatura de genul, care de obicei nu e tocmai foarte puternica ci mai degraba superficiala (nu c-ar fi ceva rau asta, e doar un tip de relatie), nu pare o treaba chiar atat de grea, in cazul in care as stii sa-mi joc cartile cum trebuie. E logic, intr-o asemenea relatie, conteaza mult cum ,,joci" luand in considerare ca totul e ca un joc in 2, in care cineva castiga si altcineva pierde. (aproximativ...)
• In cazul in care persoana respectiva s-a atasat, de la inceput, destul de tare de mine, din motive mai complexe, ca si... nu stiu, a inceput sa simta ceva puternic pentru mine, sa-si imparta multe ganduri cu mine, prin faptul ca povesteam foarte mult, si prin faptul ca-i ocupam mintea,(n-as vrea sa par increzut aici :P), prin faptul ca isi facuse, vrand, nevrand, planuri serioase, deci... prin simplul fapt ca legatura dintre noi devenea din ce in ce mai intensa din momentul in care relatia respectiva a inceput. In momentul in care ea decide ca relatia nu mai merge, n-ai decat sa faci operatii estetice si sa mergi la un hipnotist sa-ti schimbe personalitatea, pentru ca persoana respectiva nu te va mai placea, decat daca o vei minti cu adevarat ca te-ai schimbat complet. Bine, cred c-am exagerat, dar cel putin mi-am exprimat punctul de vedere. Ma refeream la faptul ca o asemenea persoana avea la inceput mult prea multe legaturi cu tine ca tu sa le mai poti repara pe toate. Daca nu le poti repara pe toate, poate sa mai adaugi si altele pe langa, pentru a indulci ,,oferta", nu se va mai uita la tine cu aceiasi ochi calzi.
• (cel mai naspa) In cazul in care as incepe sa ma milogesc ca un prost, ca si cum viata mea ar depinde de asta, nu prea conteaza tipul de relatie care exista intre noi. Totul se termina, si ea se sperie de mine si face cam orice sa se indeparteze. Asta, sau se lasa induiosata de strigatul de ajutor din partea unui om care pare ca moare incet, si se preface ca s-a razgandit, ca mai simte ceva, pana se satura de sarada si pleaca. Continua tot asa pana nu-i mai pasa de chestiile pe care le face muribundul.

Stiti si voi cum e in viata, in general. Pe masura ce avansezi, cresti, te intalnesti cu fel si fel de situatii, mai bune sau mai rele. In cazul in care esti intr-o situatie proasta, te simti rau pana in punctul in care te obisnuiesti, dupa care totul merge pana la nivelul de normal, iar in momentul in care totul ia o intorsatura inspre bine, te simti foarte tare, chiar daca intorsatura respectiva nu e tocmai... mare. Dar te simti bine, pentru ca ai urcat de la normal, la mult mai bine. In cazul in care situatia respectiva stagneaza, totul dureaza pana, iarasi, merge pe normal. Apoi nu te mai simti la fel de bine ca la inceputul situatiei, dar nici foarte rau. Te simti normal. Si tot asa, pana ajungi s-o duci foarte bine, dar in continuare sa te simti normal. E logic sa se intample asa, in general... desi, eu explic destul de pe scurt aici, ceea ce inseamna ca sunt mai multe puncte de vedere in toata chestia asta
Dupa ce ati citit paragraful de mai sus, unora va vine sa puneti intrebarea: Dar ce se intampla daca de la situatia aceea foarte buna in care esti, cu care te-ai obisnuit, totul merge in jos ? Se intampla ceea ce e asteptat sa se intample: te simti foarte rau, fie ca esti un cersetor care de la a manca paine, mananca cornuri cu ciocolata, merge inapoi la a manca paine, sau ca esti un om de afaceri care de la a castiga ceva miliarde pe an, merge la a castiga ceva sute de milioane (euro, dolari, ma rog). Poate omul de afaceri ar suferi mai tare decat cersetorul, ba chiar... sunt sigur de asta.
Daca privesti din afara esti tentat sa-l faci pe respectivul prost rau, insa e normal sa ne obisnuim cu o situatie, fie ea buna sau rea. Tocmai din cauza asta oamenii pot suporta foarte multe rautati, din cauza ca se obisnuiesc, si in acelasi timp, ei nu se prea satura niciodata, si vor tot mai mult. Pentru ca se obisnuiesc.

Cu toate chestiile astea vroiam sa spun ca pe masura ce o relatie urca si urca, si urca, totul ajunge sa fie normal in cele din urma, daca relatia ramane monotona, iar persoana respectiva, care la inceput te placea, incepe sa se simta monoton, plictisita, etc. Iar daca relatia o ia usor in jos, motivatia de a o pastra scade, desi punctul in care o ia a existat si acum o luna, iar acum o luna era rost de petrecere ca ai ajuns pana acolo. De-aia ziceam ca... in cazul unei persoane superficiale, sa o faci sa se simta mai bine, nu e foarte greu. Gandesti situatia si o faci sa fie mai buna decat era in momentul in care a inceput s-o ia in jos, si castigi zile in plus cu ea, dar daca e altcineva... ea vede mult mai mult in tine decat tipa de mai sus, sau tipul, cum vreti voi, si ma indoiesc ca daca ii zici ca te poti schimba nu inseamna ca o si poti face in asa masura incat sa vrea sa continue, sa fie motivata, sa te doreasca si faze de genul.

Ma rog, asta e un punct de vedere, poate nu tocmai explicat cum trebuie. Am zis cam cum credeam ca e. Poate fi si explicatia aceea cum ca cineva ajunge pana te vede pe tine cu adevarat, cel care va ramane mereu asa cum e, si ca sa schimbi cum esti cu adevarat ar insemna sa te transformi in total altcineva, ceea ce e cam imposibil pentru o persoana normala, ceea ce inseamna ca in momentul in care o persoana care te-a iubit, nu te mai iubeste (da se poate intampla, iubirea nu e eterna, decat in carti; in inimile oamenilor arde daca pui si tu lemne pe foc; nu arde de la sine; se stinge in cele din urma fara grija...), nici n-o sa te mai iubeasca, decat daca are ea o revelatie, sau ceva de genul, insa in nici un caz din cauza ca te schimbi pentru ea. Nu merge, e un strigat de ajutor ce se activeaza singur cand esti in stare de foarte multe pentru a o pastra aproape, si nu vrei sa accepti situatia.

Hm, inca un post scris noaptea... n-am mai scris de multa vreme pe la ora asta. Ma face sa ma simt bine :)...

Noapte buna.