Everybody tells me it's impossible, so I'll do it
Nu stiu daca am mai povestit despre asta. Poate am povestit in bucati, sau asa, dar... in mare incep sa scriu aici cu speranta ca va fi o discutie cu mine insumi, si voi reusi sa ajung la cateva concluzii pe masura ce ideile incep sa curga, si poate primesc si ceva comentarii care sa ma ajute in aceeasi masura. Ma rog... e destul de important pentru mine, nu-mi mai prea permit s-o dau in bara, am facut asta de prea multe ori, si nu stiu de cate ori mai merge sa fiu culcat la pamant.
Se intampla sa ma indragostesc, deseori, asa cum i se intampla fiecaruia dintre noi, sau cel putin celor care dau atentie sentimentului si cred ca exista, si... de mai putine ori se intampla ca sentimentele sa fie returnate, intr-o mica, mare masura. Totul merge asa cum ar trebui sa mearga intr-o poveste de dragoste... suisuri, coborasuri, episoade frumoase, care te fac sa crezi ca e cel mai frumos lucru ce s-a intamplat, sau intamplari ce-ti dau mai multe dubii referitoare la motivatia pe care o ai sa continui relatia cu persoana respectiva. Ma rog... stiti si voi cum merge. Fiecare cuplu interpreteaza lucrurile astea in functie de felul in care iubesc, felul in care tin pica, felul in care reusesc sa se inteleaga reciproc, si in mare parte viata pe care au trait-o, trecutul find principala sursa de cunostinte pe care o folosesti in deciziile pe care le iei (invata istoria sa nu o repeti).
In general cand intri intr-o relatie, nu mai prea conteaza atat de mult ce-ti doreai inainte de la o relatie, sau cel putin nu conteaza atunci cand in relatia respectiva exista dragoste, si nu doar o incercare facuta de dragul de a avea o persoana langa tine care sa ti se para potrivita pentru a te amuza din diferite puncte de vedere, o sursa de buna dispozitie, si nimic semnificativ mai mult. Incepi sa-ti doresti de la persoana respectiva cam ce vezi ca are de oferit, lucruri pe care le observi cand te gandesti la ea indelung, cand o privesti, cand iti vorbeste, cand face gesturi romantice.... totul dispare in momentele acelea, si ramaneti voi. De multe ori, din pacate, nici nu-ti dai seama de lucrurile astea din cauza ca... tot de multe ori, intra istoria in peisaj, si incepi sa te gandesti la relatiile pe care le-ai avut in trecut, ce a mers bine, ce a mers rau, si cel mai naspa, cand ai facut ceva ce-ti doreai si s-a terminat foarte rau. De cele mai multe ori refuzi sa mai repeti isprava de frica sa calci pe aceiasi pasi care te-au aruncat in groapa intunecata din care nu mai stii ce si cum, de capul tau. Atunci cand relatiile pe care le-ai avut au fost din cauza ca-ti doreai sa cauti dragostea, atunci e si mai rau, si totul se rasfrange si mai tare in capul tau, pentru ca momentele urate descrise mai sus sunt mult mai numeroase, si practic incepi sa-ti interzici singur sa nu mai faci multe din lucrurile respective.
O alta chestie care se poate intampla din cauza trecutului poate consta in momentele mai putin placute pe care le ai cu persoana respectiva. Cum ziceam mai devreme, daca in viata ai cautat dragoste, si nu distractii, inseamna ca ai pus suflet, fie c-ai vrut, sau nu, si ai inceput sa visezi mult la ce inseamna o asemenea relatie pentru tine, ai inceput, poate, sa incepi sa creezi conditiile in care te-ai putea indragosti, sau cineva s-ar putea indragosti de tine si lucruri asemanatoare, care din afara par a fi stupide, fara rost, sau... asa mai departe. Spre exemplu, se poate intampla ca in momentele in care totul pare sa se raceasca intre voi, sau observi o anume actiune care a provocat o racire dureroasa in trecut, incepi sa te temi, si sa faci una din doua chestii (din punctul meu de vedere): Ori incepi sa te temi ca totul se poate sfarsi, chiar daca persoana respectiva inca nici nu prea observa nimic din ce observi tu, fie ca ce observi e chiar real, sau e doar o teama nascuta din cosmarurile trecutului. Incepi sa dai inapoi, din motive destul de evidente: teama de a nu suferi la fel ca in trecut, sau si mai rau, teama de a nu te implica atat de tare ca apoi sa doara cu atat mai tare cand se termina, teama de a nu pierde ceva in care te implici, vrei sa te implici, ai nevoie sa te implici, si apoi sa pierzi totul, si sa traiesti o vreme indelungata gandindu-te ca nu mai ai nimic ce merita. Totul e fara rost, si... asa mai departe. A 2-a chestie care se poate intampla poate fi sa incepi sa tragi mai tare de relatie, sa devii mai obsesiv in legatura cu unele lucruri, exagerat mai cald, de frica sa nu ramai inca odata singur, fara persoana in care ai investit mai multe sentimente, cu sau fara voia ta, din motive... variate. Pentru ca ai gasit o persoana care scoate ce-i mai frumos din tine, care iti poate manipula sentimentele, te poate face sa fii foarte fericit, sau foarte trist, cu o simpla miscare. Incepi sa nu mai realizezi ca obsesivitatea de care dai dovada, din dorinta de a o tine aproape, va indeparteaza, si... ajungi cam la acelasi rezultat ca in cealalta chestie.
... acum sunt destul de sigur ca cele doua chestii descrise mai sus sunt doua chestii fara de care o relatie ar putea merge foarte bine, ar putea fi mai lunga, mai plina de dragoste, si nu fantome ale unor sentimente din trecut ce te bantuie la tot pasul... fiecare are asa ceva. Eu sunt sigur ca am, si sunt sigur ca ma manipuleaza de multe ori, si din cauza asta o dau in bara... insa, din pacate, e foarte greu sa renunti la acele chestii, si aproape imposibil chiar in momentul in care te manipuleaza cel mai tare, deci imi este foarte greu sa ma gandesc la metode de a le face sa dispara. Personal, m-au controlat atat de mult ca incepe sa-mi fie frica sa mai fac... orice. E cu atat mai rau pe cat imi doresc mai tare o poveste de dragoste cu un anume cineva, si pe deasupra mai sunt si bariere. Nu am altceva decat optimismul sau speranta ca daca trag tare de mine, nu mai trag asa tare de persoana pe care o iubesc, nu renunt orice-ar fi, si ma concentrez asupra lucrurilor marunte pe care le face... sau ma concentrez asupra ei, primesc ce am cautat mare parte din timpul in care am devenit constient de lucrurile astea, insa de obicei se intampla ori mai mult decat atat, realitatea sa depaseasca si cele mai frumoase vise, sau... e mult mai dezamagitor decat te-ai gandit.
Din tot ce-am zis pana acum nu ma pot gandi decat la faptul ca toate prejudecatile pe care le avem, ne trag in jos foarte tare, intr-o relatie. O dragoste inchisa in jurul amintirilor si fricii de a nu cadea din al 9-lea cer in care ajungi daca te lasi dus de val, se stinge incet, nu poate ramane vie, chiar daca e adevarata, chiar daca toate indicile spun ca e dragoste adevarata, se stinge mereu cu chestiile astea, si... mi se pare foarte trist, si prea putin gandit de catre cupluri, comparativ cu numarul de cazuri in care se intampla.
Din tot ce-am zis pana acum, nu pot decat sa ma gandesc la faptul ca... pentru a trai o poveste de dragoste adevarata, trebuie sa lasi de ce ai patit, sa lasi de lucrurile frumoase sau urate ce s-au intamplat in trecut, lucruri care umbresc ceea ce simti in prezent, sa te lasi condus de sentimentele pe care le ai acum, oriunde vor sa te duca, si sa nu incerci din rasputeri sa creezi dragoste, acolo unde nu e, si sa nu incerci sa o stingi de frica sa nu se termine mai tarziu, sa nu incerci sa fortezi sau sa ai impresia ca poti controla acele sentimente prezente, cele mai pure sentimente pe care le ai. Sentimentele trecutului sunt mereu alterate de felul in care le-ai gandit pe parcurs, din frica ce te-a condus, dorinta de a merge totul bine in viitor, si asa mai departe...
... astea, insa, sunt simple cuvinte, si nu reusesc sa-mi imaginez cum as putea sa pun totul in practica. E foarte complicat, si ... infinit mai complicat pentru o singura persoana. Poate daca exista doua persoane care sa vorbeasca despre asta, doua persoane indragostite una de alta, desigur, si sa... manipuleze trecutul pe care-l au, in asa fel incat sa nu mai intre in cale, decat sa manipuleze prezentul, si sa altereze puritatea unei priviri suave, unui zambet simpatic, unei atingeri plina de fiori, unei soapte calde... toate astea iti pot arata ce se intampla, de fapt, si nu logica sau alte chestii ce implica gandire excesiva. Iti dai seama cum te simti cand intervin intamplator intr-o situatie... si daca e sa te gandesti la ceva, ar trebui sa te gandesti la faptul ca... trebuie sa ajungi la un echilibru, si sa nu mergi la extrema de a sufoca relatia, sau de a renunta inainte ca ea sa infloreasca...
... tot confuz am ramas, inca nu stiu cum sa fac toate astea, insa ma face sa ma simt mai bine faptul ca mi-am facut putina ordine in minte si sunt fericit ca am gasit o piesa care sa rezoneze cu ce simt momentan.
P.S. Ce se intampla daca problemele acestea dispar... ramane sa visati si sa multiplicati cu cat vreti. N-o sa reusiti sa cuprindeti in mintea voastra, ci doar cu inima, in momentul in care se intampla, daca o lasati libera. Asta nu e romantism fals, ci o certitudine.
Asa cum spune refrenul: ,,And I'm lost in the grace of your smile. To fall in your love is a place I could spend my life. I know we could take on the world, just you and me girl, with nothing but love..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu