... fara somn

Nu prea stiu ce s-a intamplat de cand m-am intors din Spania, insa nu mai am somn noaptea. Adica... deloc. Nu dorm aproape toata noaptea, nici o noapte. Dorm ziua, in schimb, dar asta nu prea face altceva decat sa-mi dea o dispozitie proasta de fiecare data, fara vreun motiv real, si, desigur, imi ia tot cheful de viata, sau cheful de a purta o conversatie frumoasa cu cineva, oricine-ar fi respectivul. Ma enerveaza...

Stau si ma gandesc tot timpul la cum as putea fi, comparatii intre viata mea si vieti pe care le inventez, sau pe care le vad in filme sau mai stiu eu cum, tampenii din astea fara nici un fel de sens. Adica ma gandesc ca viata mea e cam nasoala si ar merge ceva schimbari la mine, dar apoi ma gandesc ca nu stiu ce sa schimb, iar apoi ce-as putea schimba cand sunt deja cateva (destul de putine) persoane care ma apreciaza si ar vrea sa poarte conversatii inteligente cu mine din cand in cand (nu si de curand...) astfel incat sa nu ma simt abandonat de lume, de parca eu trag atat de tare sa fiu vizibil...

Uneori ma fortez sa am ganduri mai pozitive. Incerc sa-mi aduc aminte de tot felul de chestii amuzante sau misto am facut in trecut, sau au facut altii pentru mine, sau chiar au facut altii, iar eu n-am avut nici o legatura cu acestea. Imi dau cate-un zambet ici colo, dar... e asa... un nimic. Nu prea stiu care-i problema mea. Mi-am spus de multe ori ca am nevoie de un psiholog, si nu unul cu o diploma luata de pomana, ci unul nascut sa fie psiholog, care sa reuseasca sa ma citeasca macar 30-40% din prima impresie, dar apoi... imi spun de-asemenea ca sunt si eu atat de inteligent incat sa-mi rezolv singur problemele de pe cap, ca doar sunt in stare sa fac asta pentru altii. Eh... gresit. Una e sa faci ceva de genul pentru altcineva, si alta e sa faci ceva de genul pentru tine. Cand esti intr-o situatie proasta, concentrarea = aproape zero, cheful de a face ceva e destul de redus, gandurile nu sunt intr-o ordine chiar ok, iar asta te cam impiedica sa procesezi problema astfel incat solutia sa vina destul de repede incat sa nu-ti creezi alte probleme. Cand esti in afara, nu-ti este aproape deloc greu sa ,,studiezi" cazul de fata si sa iti dai parerea, dai cateva sfaturi, oferi diferite opinii si puncte de vedere si problema se rezolva incetul cu incetul, asa e ? Mda... cam asa e... cred.

Logic, momentan e 04:38, si imi simt ochii putini obositi, insa nu-mi vine sa casc, as putea merge pe-afara, pot vorbi coerent, gandurile-mi sunt in ordine si nu in moleseala aceea provocata de somn... nu stiu, ma enerveaza. Inainte eram rupt pe la ora 12-1, cel tarziu, iar acum uita-te la mine. Stau treaz gandindu-ma la tampenii adolescentine care se intampla putin mai tarziu decat ar fi trebuit sa se intample. Nu aveam probleme din astea inainte pentru ca nu-mi pasa catusi de putin. Mancam, ma culcam si... in fine.

Sunt curios sa vad ce consecinte vor urma de pe urma chestiei asteia prin care trec eu acum si daca o voi putea scoate la capat destul de repede incat sa nu intru din nou dintr-o depresie foarte, foarte aiurea care sa ma steseze si sa-mi dea dureri de cap, si sa nu mai zic... sa-mi ia in totalitate cheful de viata si ,,abilitatea" de a sta la povesti cu... oricine.

Nu, stai... nu sunt curios, nu vreau sa stiu. Opreste-te timpule... iti dau o prajitura...