Personal, ascult gramada piesele respective cand incep sa ma simt gol, pentru ca mereu am urat sa ma simt gol, si mai bine ma doare decat sa nu mai simt nimic asa dintr-o data, chiar daca gandit la rece totul e o prostie. Da, e o acuzatie serioasa adusa celor care fac la fel de fiecare data. E o acuzatie serioasa adusa la adresa mea, care si eu fac mereu asa ceva, si am facut chiar de curand, dar daca stai sa te gandesti la cum merge toata treaba asta, de la inceput pana la capat, stai si te gandesti ca desi doare, te simti implinit, si te simti implinit cateva zile, pana cand totul incepe sa treaca si ramai, pana la urma, tot cu starea de care te temeai atat de tare. Practic... amani sa treci pragul acela peste care trebuie sa treci sa mergi mai departe din sentimentalitati, care pot sau nu sa fie stupide. Ma rog, poti sa-i spui unuia care trece printr-o chestie dureroasa sa treaca mai departe chiar atunci, pentru ca fie ca ai sau nu dreptate, n-o sa-l convingi si doar o sa-l faci sa se incapataneze mai tare. Sunt multe adevaruri existente in lume, dar asta nu inseamna ca daca il spui oricand ai tu chef, e potrivit. Fiecare adevar e potrivit spus la... momentul potrivit. Mda, explicatie stupida, dar se pricepe faptul ca daca iti spun in momentul in care iti inmormantezi o ruda apropiata, ca totul va fi bine, ca vei rade curand, si iti vei savura viata, n-o sa ma crezi si-o sa si vrei sa-mi dai cu o creanga din cimitir peste gura, sa tac, chiar daca, de fapt, am dreptate. Exemplul asta e exagerat, intr-atat incat nu trebuie sa-ti spun sa nu spui asta cuiva pentru ca deja stii, dar... ar trebui sa se faca asta si in cazuri mai putin exagerate. De ce nu ? Ma rog, nu prea conteaza ce alternative ai, pentru ca totul e relativ in situatiile astea. Scopul tau nu e sa faci persoana respectiva sa stie realitatea direct, ci s-o faci sa se simta mai bine, si sa-i bagi realitatea in fata un pic mai tarziu, cand o sa fie in stare sa te creada. Dar tu, ca si persoana care sufera, trebuie sa incerci sa infrunti realitatea, chiar daca nu ti se pare deloc okay sa faci asta, chiar atunci, pentru ca mai devreme sau mai tarziu tot ajungi la punctul in care nu vrei sa ajungi, si tot il depasesti, fie ca vrei sau nu, iar daca il amani prea mult, ajungi sa nu mai inveti ceea ce trebuie din toata experienta respectiva. Cel mai bine, omul invata din greseli dupa ce trece peste ele, nu in momentul in care le face.
Mda, se vede ca nu ma pot pastra pe o idee oricat as incerca sa fac asta, imi vin alte idei in cap chiar in momentul in care le scriu pe celelalte, si devine aiurea sa continui daca imi vine sa zic altceva. Tre sa ma invat sa nu mai fac asta... hm.
Cum ziceam inainte, e fain sa simti in continuare chestii puternice dupa ce ti s-a spus ca s-a terminat totul. E mai bine pentru psihicul tau, dintr-un anumit punct de vedere, sa creeze un scenariu fantoma prin care sa poata continua drumul pe care a inceput, insa... odata ce reusesti sa scapi de sentimentalitati, aflii multe lucruri care nu au fost vizibile datorita sentimentelor pe care le indrageai atat de tare, lucruri care te pot ajuta sa mergi mai departe fara sa ai nevoie sa te uiti in urma. E ironic ca aflii motivele astea abia dupa ce scapi de sentimente, adica... motive sa scapi de sentimente abia dupa ce scapi de... sentimente. Asa e viata, ti-o trage in cele mai naspa feluri, contrazicandu-se la fiecare pas. Obtii iubirea daca nu ai nevoie de ea, gasesti perechea daca nu o cauti, scapi de iubire abia dupa ce nu mai ai nevoie de ajutor sa scapi de ea, cineva vine langa tine cand nu-l mai vrei, si cand il vrei se indeparteaza. Ti se ofera oportunitati atunci cand nu mai ai nici o motivatie sa tii de ele. De multe ori ma intreb, avand in vedere felul meu ,,excentric" de a gandi, daca mai merita sa merg mai departe cu stilul asta de viata. Daca mereu o sa primesc lucrurile pe care mi le doresc atunci cand nu mi le doresc, inseamna c-o sa trec foarte des pe langa ele, si-o sa-mi dau singur in cap pentru asta, asa cum am facut de ani de zile. Deci... ce motivatie as avea sa merg mai departe ? In momentul de fata, nu prea, dar lipsa curajului ma indeamna sa mai astept, sa mai am speranta. Ma intreb, totusi, ce se va intampla cand curajul va incepe sa se adune... :). Sper sa nu ascult piese triste chiar pe-atunci...
Hai si cateva din piesele acelea. Ce mai ascult eu astazi...
1, 2, 3, 4, 5, 6
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu