Sunt un simplu animal

In dragoste, mereu e vorba despre a face sacrificii si despre a-ti asuma riscuri, si nu despre siguranta, cel putin nu cand vrei sa incepi sa iubesti pe cineva si in acelasi timp sa-i arati asta. Curios este faptul ca asta e, evident, una din cele mai grele chestii pe care le poti face. E ca si cum ai incerca sa faci ceva impotriva naturii tale, ca si cum ai incerca sa bei nisip cand mori de sete... si, da, e usor de ghicit cat de tare ma enerveaza si pe mine chestia asta. Ma face sa cred ca suntem niste animale care nu-si pot controla instinctele si raman sclavi nevoii lor fara a se gandi la consecintele care urmeaza dupa. Da, ma enerveaza chestia asta, la mine in mare parte. Daca se intampla altcuiva, macar ii pot spune asta, ii arat ce se intampla, dar cine-mi arata mie ?

Ma rog, deja incep sa par un idiot cu complexe de mesia, dar ma iau dupa lucrurile care mi s-au intamplat de foarte, foarte multa vreme. Am auzit ca sunt o persoana mult prea complexa si dificila pentru a putea fi citita usor de oricine, iar asta e vina mea, in mare parte, cel putin asta e concluzia la care am ajuns dupa ce am pus destul de multa gandire in toata treaba asta. ca nah, n-oi putea sa dau vina pe oameni ca nu-s mai pregatiti sa se descurce cu toanele mele, ar fi o prostie, si totusi... nu pot sa nu ma gandesc cat mi-as dori sa pot da vina, sau sa pot face in asa fel incat sa existe persoane de genul, sa am rabdare sa le caut, sau inteligenta necesara sa le fac sa vina la mine, sau ceva de genul, sa nu mai raman cum sunt acum, cu ochii mult prea deschisi intr-o lume menita sa fie privita cu ochii inchisi. Nu prea are sens ce zic, dar... intr-un fel imi place felul meu dificil de a fi. Ambiguitatea e ceva ce apreciez la mine, chiar daca pe de-alta parte ma dispera. Sa fii inaccesibil te face sa fii mai sigur de eventualele viitoare lucruri bune care ti se vor intampla, mai ales persoane care se vor apropia de tine. E ca si cum fiecare persoana de langa tine e intr-un continuu test, iar cele care trec testul, sunt pregatite sa stea langa tine.

Este si o parte naspa in chestia asta. Sunt unele persoane care se ridica la nivelul provocarii si il trec cu brio, insa dupa ce provocarea se termina, raman fara interes, sau fara energie sa mearga si mai departe de acea provocare si se indeparteaza si pleaca, iar eu raman cu buza umflata suferind dupa secundele acelea in care cred ca sunt fericit.

Deci nu pot sa fiu asa dificil si complicat din cauza asta, dar in acelasi timp, daca raman simplu, dau mereu peste oameni care nu se potrivesc cu mine, ma conduc pe cai eronate, si ma fac sa am tot mai putina incredere in lume, si astfel sa intorc capul de la realitate tot mai tare pana ce nu mai am nici un chef sa cunosc sau sa ma mai apropii de nimeni. Nici una, nici alta nu merg, din pacate. Deci ce-i de facut ? Exista o cale de mijloc ?

Revenind la ce-am zis in primul paragraf, e enervant la oameni ca mereu se lasa sclavi emotiilor lor in cele mai dureroase situatii, precum si in cele mai fericite, si fac in asa fel incat sa nu mai regrete chestia care i-au pus in situatia respectiva, dar ajuns sa regrete mai tare ce-au facut dupa ce-au ajuns in situatia respectiva. Am tot zis de multe ori ca nu conteaza daca facem greseli, oricine face lucruri de genul, si daca ai de gand sa nu suporti realitatea asta, ai face bine sa te sinucizi, pentru ca nimeni nu scapa de greseli. Mai important e ce se intampla dupa ce facem greselile astea. Cum actionezi, cum gandesti, cat de tare te plangi, cat de tare, slab esti... nu exista reguli anume pe care trebuie sa le respecti, pentru ca pentru fiecare greseala, un set de reguli noi este creat, ceea ce inseamna ca daca nu esti o persoana buna, altruista si... tot felul de faze de genul, sau ma rog, sa nu o luam chiar atat de general: daca iubesti o persoana fata de care gresesti sau care-ti greseste, si daca incepi sa te gandesti prea mult la binele tau, sau prea mult la binele acesteia, faci o tampenie, pentru ca ori ajungi sa te simti vinovat incat sa te distrugi, ori ajunsi s-o urasti prea tare pentru cate faci pentru ea, ori ajungi sa te urasti tu. Nici una din chestiile astea nu e ceva ce-ar fi benefic pentru... oricine.

Una din cele mai grele chestii pe care le poti face e sa te intorci impotriva naturii tale cand se intampla ceva rau, iar cand faci asta, incepi sa iubesti... ma rog, iubirea e mult mai complicata decat atat, dar e o mica particica pe care-am invatat-o din ea. Daca tot ce faci e pentru ca te face pe tine sa te simti implinit, cu privire la persoana respectiva, e departe de a fi iubire... daca mereu arati ca ai nevoie de ea, iar esti departe. Daca incepi sa depinzi intr-atat incat sa nu-i mai vezi ei nevoile, iarasi dragostea e slaba rau. Daca te lasi in voia sentimentelor pe care le simti, e o sansa puternica ca acele sentimente sa nu aibe legatura cu dragostea, luand in considerare multitudinea de sentimente existente in fiecare persoana. Dragostea e ca Australia situata pe harta, dar mai sunt o gramada de tari. In fine, exemplu stupid, cred.

Ma uit la ce scriu si-mi dau seama ca am mult de mancat pana sa ajung sa pot fi in stare sa explic cum trebuie tot ce-as vrea sa explic, dar... in timp poate ajung sa fac si asta. Pana atunci, las idei necompletate pentru a stimula gandirea mea si a celor ce citesc :)