Ma gandeam la ideea de a avea un prieten apropiat, o persoana care sa-ti fie draga din tot felul de puncte de vedere, ca e apropiata de tine ca si persoana, ca si sex opus (ca vrei mai mult), ca si ruda, ca si... stiti voi, persoana apropiata. Isi petrece timpul langa tine, povestiti mereu despre fel si fel de lucruri, si in general totul e bine si frumos, insa nu te poti abtine nu a nu te... satura de ea, la un moment dat, din cauza ca poate exagereaza pe un anumit subiect, din cauza ca poate vorbeste despre un anumit ceva prea mult, poate ca exagereaza cu un anumit comportament din punctul tau de vedere, sau poate esti doar genul de persoana caruia-i place diversitatea si nu poti sa petreci absolut tot timpul langa acel cineva. Ma rog, eu dau exemple la intamplare, ca sa intelegeti situatiile in care se poate intampla ceea ce am de gand sa va spun.
In momentul in care te ,,saturi" de acea persoana, te poti satura atat de tare incat sa nu-ti mai prea vina s-o vezi niciodata, sau sa nu-ti prea vina s-o vezi in acea... ora, sau zi. Ti se poate intampla cu mama, tata, sora, best freaking friend, prietena, sef de la lucru, etc. Cand nu-ti prea vine s-o vezi, incepi sa devii distant, incepi sa spui chestii mai aiurea, incepi sa intorci vorba, poate, incepi sa devii usor insuportabil, iar persoana respectiva prinde diferite mesaje de la tine. Ca esti suparat, ca esti nervos, dar nu prinde mai niciodata mesajul corect, si anume: ca ai nevoie de putin timp singur. Ei bine, aici tind sa dau vina pe cel ce trimite mesajele, nu pe cel ce le primeste, din moment ce destinatarul se inseala aproape mereu, fie din neatentie, fie din orgoliu, fie din obsesie, nu stiu.
Daca te pui in papucii celui care te vede ca nu prea ai chef de el, si daca sunteti si prieteni apropiati, in general ai diferite asteptari care ti s-au format de-alungul timpului, si nu reusesti sa spui cu zambetul pe buze si cu sufletul usor: ,,Bine, te las in pace, nu e nevoie sa-mi spui ce s-a intamplat, vorbim mai tarziu". Mai sunt persoane ce pot spune asta, dar... vor exista mereu exceptiile in care nu-ti prea vine sa spui din prima.
Ma rog, mergem pe exceptiile in care mesajul nu e corect perceput.
Cam ce poti face sa nu fii considerat mai ,,naspa" fata de acele persoane ? Ai putea incepe prin a spune adevarul din start. Adica, incepi sa ii spui: ,,Esti putin prea aproape de mine, desi te plac, imi placi, suntem apropiati noi, inca nu reusesc sa diger apropierea asta, si e vina mea, de-aia am nevoie de un picut de timp sa mearga pe gat in jos." Sau alte lucruri asemanatoare, prin care incepi sa explici exact chestia asta, inainte ca lucrurile sa devina tensionate, cand esti calm, inca, si continui prin a-l asigura ca asta nu e sfarsitul, nici pe departe, de ce nu e sfarsitul. Ma rog, incepi cu fel si fel de raspunsuri la intrebarile pe care le-ar putea pune. In felul asta eviti o cearta mai nasoala, si eviti sa te enervezi si sa spui: ,,M-am saturat de toanele tale, lasa-ma naibii in pace!" sau alte lucruri asemanatoare care pot sa-ti dea ce-ti doresti intr-un mod exagerat, gen... daca o vrei indepartata un pic, se indeparteaza de tot, asa de siguranta, si apoi cine se simte aiurea ? Amandoi.
Am patit asta de cateva ori de curand, in trecut, ca si voi, si m-a afectat destul de tare, doar a fost vina mea. Tin mai mult la legaturile astea pe care le am cu oamenii, sunt importante rau, de-aia nu vreau sa le tratez aiurea, sa risc sa dispara, ca si asa sunt putine, si nu prea sunt procedee de a le forma exact asa cum ti le doresti. Fiecare om e diferit in felul sau, tu esti si asa destul de unic, nu poti lega o prietenie stransa cu oricine, daraminte sa-ti injuri mama din nervi, si sa-ti gasesti alta. Nu ca te-ar parasi de tot, da' totusi...
Secretul e sa spui lucrurile astea din timp, chiar de la inceput, dar sa mai inghiti si tu cateodata, si sa ignori purtarea asta. Sa faci un echilibru intre astea doua. Sa fii sincer mereu, dar nu dureros de sincer. Cand spui adevarul in fata, nu trebuie sa iasa dureros sau insensibil sau ironic. Multe persoane spun ca zic adevarul in fata, si apoi zic o chestie aiurea care te face sa te simti... nasol. Poti spune acelasi adevar in 20 de feluri diferite. Trebuie sa intelegi si faptul ca fiecare persoane are un stil de a interpreta, iar daca i-ai fost aproape o vreme, ai ceva idei despre cum interpreteaza ea o anumita propozitie. Spre exemplu, cu unele persoane, daca vorbesc formal, li se pare ca-mi bat joc de ele, iar daca vorbesc in batjocura, li se pare ca sunt de-al lor, si invers, daca nu vorbesc formal, sunt tratat ca un prost. Daca sunt mereu sensibil, sunt tratat ca un slabanog, de altii ca un artist, de altii ca un emo. Daca sunt mereu spontan pot fi tratat ca un nebun, sau pot fi tratat ca un altceva. Pricepeti voi... nu-i destul sa spuneti adevarul in fata. E nevoie sa-l faceti sa priceapa adevarul.
Toate astea le spun aici in masura in care nu vrei sa-ti superi tovarasul cand ii spui o chestie naspa pe care o face, cand ii spui sa se indeparteze putin sa te obisnuiesti cu situatia pe care o creeaza, sau alte lucruri asemanatoare. Cand nu mai ai chef de el, nu-ti pasa, fa ce-ti vine in cap, responsabilitatea e mereu a ta.
Ma rog, inca odata, a nu se interpreta aiurea postarea :) n-am nimic cu nimeni, pe moment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu