Multe persoane, insa, cred in dragoste, la fel ca si mine, si incearca sa isi imagineze cum e, incearca sa simta asta, incearca pe cat posibil sa nu duca lipsa de aceasta, in speranta ca asta e calea spre fericire, spre o viata frumoasa, din punctul lor de vedere. In cautarea ta, insa, poti sa dai peste diferite falsuri pe care sa le vezi ca find adevarate, din cauza dorintei de a o avea cat mai repede, vezi ca se potriveste la inceput, apoi nu se mai potriveste, si se transforma in altceva, si incepi sa realizezi ca nu a fost ceea ce credeai ca e. Nu stiu exact cat dureaza pana se intampla chestia asta, dar in cele din urma se intampla, parerea mea, destul de curand... dar depinde de un alt punct de vedere.
E complicata rau faza, acum imi dau si eu seama. Interpretarile gresite pot veni prin faptul ca intelegi gresit ceea ce simti din dorinta de a simti, deci nu mai prea verifici autenticitatea, din bucuria de a o avea, si din frica de a nu fi ceva fals, iar apoi perceptia ta asupra persoanei de care esti indragostit/a poate fi falsa. Adica... sentimentele tale pot fi reale, dar persoana respectiva poate sa nu existe, in fata ta sa fie, de fapt, altcineva, pe care tu ai incercat sa-l cunosti, dar de fapt sa nu fie acea persoana.
Mai mult decat atat, din punctul meu de vedere, oamenii se schimba constant, si... aici o sa iau un singur punct de vedere, si anume: Cum e cand iubesti in tacere si cum e cand iubesti o iubire impartasita ? Bine, sa explic... in momentul in care iubesti ceva sau pe cineva, iar acel ceva sau cineva nu iti impartaseste sentimentele, si tu iubesti in continuare, simti o anume intensitate in tine, careia mie-mi place sa-i zic ,,the thrill of the hunt". Scopul tau devine el/ea. Te gandesti la cum sa faci ca persoana respectiva sa fie a ta, si asta iti da pofta de viata, optimismul din tine iti da fericire, optimismul ca-l vei obtine. Dragostea te cam face optimist, daca stiti. Faptul ca incerci sa o cuceresti, indragostit find, iti da idei aproape nelimitate cu privire la cum sa o cuceresti, pentru ca incerci, si incerci, si incerci, si tot mai tare parca te arde sa incerci, iar fiecare raza de lumina din partea respectivei persoane, te motiveaza si mai tare sa incerci, ca si cum esti tot mai aproape si tot mai aproape. In momentul in care te apropii, insa, scopul tau e atins, si... ,,the thrill of the hunt is gone". Aici o sa numesc punctul de vedere: O persoana se schimba in momentul in care se indragosteste. Totul se cam schimba. In momentul in care te indragostesti de cineva care nu-ti impartaseste dragostea, totul poate merge prost, in final, pentru tine, pentru ca tu te poti indragosti de un cineva, iar acel cineva, cand se transforma/indragosteste, tu iti poti pierde interestul, pentru ca persoana de care te-ai indragostit dispare incet... apoi te desparti de el, te indepartezi, revine la cel ce era, plus semne de caldura fata de tine, revine cel de care te-ai indragostit, cu forme imbunatatite... iti amintesti de flacara, si pe deasupra, e mai aproape de tine ca oricand, mai aproape decat a fost atunci cand s-a lasat cucerit.
Ma rog, asa interpretez eu lucruruile din lucrurile pe care le-am experimentat. Spre exemplu, sa fie si mai simplu, in momentul in care eu nu sunt indragostit, imi plimb mintea aiurea prin multe, multe parti, ma gandesc la multe chestii, am o gandire foarte complexa din mai multe puncte de vedere. Caut, caut si caut... aflu, aflu si aflu, inteleg, deduc, pun intrebari, ma aflu pe un camp alb, fara un scop clar, asa ca totul devine complex in masura in care vad continuu posibile drumuri pe care ma aflu. Obosesc, insa... de la asta. Am nevoie de un scop, iar in momentul in care ma indragostesc, obtin un scop, un drum... nu prea sunt genul care sa se simta viu in timp ce cucereste pe cineva. Intensitatea cu care traiesc incepe in momentul in care acea persoana e a mea. In momentul acela imi obtin un scop, ma duc pe un drum, iar gandirea mea complexa se simplifica de cateva ori. Practic... am luat o pauza de la mine insumi si am inceput sa ma axez pe persoana respectiva. Daca, spre exemplu, persoana respectiva s-a indragostit de mine, cel complex, are o surpriza neplacuta fata de mine cel plictisitor, cald si linistit. Incep si eu sa inteleg, aproximativ, cat de prost sunt ca las schimbarea asta sa faca ce vrea din mine, si mi-am propus, de curand, sa incerc sa-mi pastrez gandirea complexa si dupa. Ma rog, asta am invatat, si asta vreau sa fac. Oricum, nu conteaza, nu prea face parte din subiect.
Practic, interpretand dragostea, in infinitele ei forme, poti invata mai multe despre ea, in timp ce gasesti falsuri peste falsuri, dar suferi destul de mult, si poate mai mult decat atat, provoci multa suferinta si dezamagire pentru alti oameni care aveau incredere in tine, din punctul asta de vedere, chestie care nu e tocmai extraordinar de placuta.
Din punctul meu de vedere, interpretarile gresite au loc in momentul in care incep sa gandesti si sa supra-gandesti sentimentul respectiv, sa-i gasesti sute de forme si cai, si apoi sa te pierzi in raspunsuri, dupa care sa alegi unul la nimereala, in momentul in care te saturi sa cauti, sau... sa te lasi complet dus de val, si sa nu mai stii de capul tau, sa te imbeti cu ceea ce crezi cu ca poate fi dragoste, apoi aceasta sa se tot schimbe si sa te strice si pe tine si pe cel pe care-l iubesti de cap. Ajungem la vestitul drum mijlociu ce ar trebui urmat, pentru a avea cele mai multe sanse de reusita, sfat pe care-ar trebui sa-l urmez. Ma rog, ceea ce am scris acum aici nu am stiut nici eu inainte sa incep sa scriu. Am dedus in timp ce-am scris, multe din chestiile astea, motiv pentru care iubesc blogul asta :). In acelasi timp, insa, m-am indepartat mult de la subiect si am scris in asa fel incat... tre sa citesti clar sa intelegi si sa urmaresti firul foarte curbat pe care l-am pus aici datorita nevoii mele de a gasi raspunsuri.
Sfatul meu, desprins din toate lucrurile astea e... sa incerci sa nu te pierzi decat in momentele in care esti sigur ca te poti intoarce inapoi, inainte ca cei din jurul tau sa te interpreteze ca find ... altcineva. Si in momentul in care-ti stabilesti un scop, gandeste-te bine la ce vei face dupa ce-ti vei atinge scopul propriu-zis, altfel... scopul principal poate sa nu aibe nici o valoare, ceea ce-i naspa.
In momentul in care cuceresti pe cineva, exploatezi formele dragostei din toate punctele de vedere la care te poti gandi, nu astepti sa simti tu ceva si mai intens decat atunci cand incercai sa obtii impartasirea dragostei pe care incerci sa o oferi. Exploatand, gasesti fericire din mai multe puncte de vedere, care nu se prea termina, iar apoi iti poti stabili mai multe scopuri... iarasi, sfat pe care-ar trebui sa-l urmez. Sa nu mai consider ca sunt in continuare pe un singur drum, ci sa ma pozitionez pe un camp deschis de pe care sa continui sa transform ramura din mine numita ,,dragoste" intr-un pom in toata firea... pomul creste singur, dar... creste bine daca-l ingrijesti tu, cu mana ta, si nu profiti de el fara sa-l ajuti sa creasca. Are sens ? Pentru mine are...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu