Pagina de jurnal: Adun ce a ramas, si creez o alta comoara.

In ultima perioada, datorita unei serii de evenimente asezate in asa fel incat sa ma distruga putin, nu am fost tocmai cea mai fericita persoana, ba chiar am fost pesimist, paranoic, indurerat, melancolic, depresiv, si cred ca inca sunt, chiar daca fata de unele persoane nu par a fi asa, poate par a fi ironic, glumet, nepasator, si-asa mai departe, dar... totusi, aici pe blog, cel putin, nu am prea scris pagini din astea in care sa spun chiar chestii personale, fara sa le generalizez putin. Sau, ma rog, nici nu stiu daca am mai scris. In momentul in care ma apuc sa tastez pe-aici, ma afund in capul meu, si las sa curga aici orice gasesc pe-acolo, iar uneori nici eu nu mai stiu exact ce-am scris, doar... ma simt bine scriind. M-as simti mai bine facand altceva, dar luand in considerare ca pc-ul e in fata mea, am nevoie de ceva de genul, merge si asta.

Sunt genul de persoana calma, calda, romantica, iubitoare, caruia-i place sa se ataseze de lucruri, persoane, din diferite puncte de vedere. Ma rog, nu e neaparat ca-mi place, pentru ca deseori ies indurerat din chestiile astea datorita celorlalte persoane care nu vad situatia asa cum o vad eu, iar in cazul in care cineva incearca sa ma dezlipeasca de el, cand eu incerc sa ma atasez, stiti si voi cum merge treaba. Am nevoie sa ma atasez, nu stiu de ce. Am nevoie sa simt o voce calda langa mine care sa ma indrume in momentul in care sunt paranoic, cand nu am chef de nimic, nu-mi vine sa visez deloc la viitor, nu-mi vine sa fiu optimist, ceva care sa sugereze caldura, compasiune, orice am eu nevoie sa ofer.

Ati putea spune ca am in mine mult prea multa dragoste s-o tin inchisa in mine, si trebuie s-o dau altcuiva altfel o sa explodez sau ceva de genul, si incerc, pe cat posibil, s-o dau persoanelor ce stiu s-o aprecieze, si fac ceva frumos cu ea, raman langa mine, e totul okay, toate lucrurile astea.

Nu, nu sunt genul care are nevoie de promisiuni pentru o viata, sa mi se repete diferite cuvinte pentru a ma simti confortabil si sigur, sa am fel si fel de chestii de genul. Mi-e deajuns gesturile subtile pe care le faci atunci cand esti atasat de cineva, gesturi simpliste prin care sa arati ca ti-e drag, sa vorbesti cald, sa fii intelegator, sa... nu stiu, lucruri de genul, pe care le face fiecare involuntar cand simte catusi de putin ceva frumos, cum fac si eu la inceput, cand incepe sa-mi placa cineva, sau... spre exemplu cand incep sa ma indragostesc. Se intelege, nu ?

Chiar sunt genul care se indragosteste profund si tine in el chestia asta multa vreme, atat de mult pana cand nu mai simt nimic de la persoana respectiva, si in acelasi timp, cand gasesc pe cineva, poate, si mai perfect, si dupa un timp indelungat cand, sau daca mai am curaj sa o iau iarasi de la capat. Parca mi-e tot mai greu s-o iau de la capat, avand in vedere ca ultima data cand am luat-o de la capat cu cineva, am asteptat multe luni pana sa incep sa am incredere si sa fiu destul de increzator. Acum poate ca fiecare om poate s-o ia de la capat oricand, atata timp cat viata lui merge inainte, dar... in acelasi timp, fiecare om e diferit, si fiecare are cateva exagerari proprii, iar eu... le am pe ale mele, spre exemplu asta.

Daca, totusi, persoana respectiva decide ca nu merge, insa inca simt... caldura venind din partea ei, simt... ceva, simt ceva frumos, si nu totul e rece, atunci inima mea ramane inca plina de speranta de viata, inca sunt in stare sa zambesc, sunt in stare sa uit ceea ce ma apasa si pot sa fiu atent la lucruri frumoase, si... cel mai important, inca pot oferi, subtil, altfel, pe diferite cai ceea ce simt eu, chiar daca la inceput e aiurea pentru ca trebuie schimbari, sunt in stare sa fac asta. Cat timp pot sa-i raman alaturi, exista o legatura frumoasa, prietenie interesanta, mai mult decat prietenie, mai putin decat relatie, nu stiu cum se mai categorisesc astea, ma simt bine asezandu-mi atentia asupra persoanei respective, ma controlez in asa fel incat sa nu se simta coplesita, sa nu fiu un idiot obsesiv care s-o impinga in singuratate, sau in bratele altui tip, ci totul sa fie okay. In timp, sentimentele mele inflacarate s-ar raci mai mult, as deveni tot mai mult prieten, as uita toate lucrurile care ma apasa acum, sau toate nevoile pe care le am, si poate am lua-o de la capat, cu informatiile pe care le-am adunat din grselile deja facute, totul avand un potential mai mare, sau... poate intr-un final ne-am gasi fericirile in alta parte si poate as fi in sfarsit bucuros sa-i dau drumul de tot.

Ma rog, eu acum filosofez in stanga si-n dreapta, si nu prea are sens ceea ce zic. Poate ca inca ma apasa, poate ca inca nu sunt pregatit de nimic, dar... am mare, mare incredere in ceea ce mi s-a intiparit un suflet, si am mare incredere ca ma simt mai bine cu persoana respectiva aproape de mine, asa cum isi doreste ea sa fie, doar sa fie aproape, sa nu se smulga din inima mea si... poate sa ma faca sa nu-mi doresc s-o mai iau de la capat. Ma rog, acum asta suna ca un santaj emotional, dar... doar ma plang, poate exagerez prin ceea ce zic aici, pentru ca... ceea ce simt acum e vina mea, ceea ce scriu aici e vina mea, si ceea ce voi face in continuare va fi tot vina mea... nu as fi in stare sa dau vina pe altcineva pentru cum ma simt eu, decat daca sunt insultat in mod direct, daca sunt manipulat intr-un mod meschin, sau mai stiu eu ce chestii din cauza carora sa sufar, si sa-mi dea un motiv adevarat sa dau vina pe cineva.

Nu mai stiu exact ce vroiam sa scriu. Ma rog, ma uit la titlu, si imi zic... daca ceva frumos se termina, acumulez orice caldura a mai ramas, si o transform intr-un alt izvor de la care sa-mi alimentez buna dispozitie, zambetele, cheful de viata, fluturasii din stomac.

Simt ca daca ma gandesc suficient la ceva ce s-a intamplat in trecut, la ce am simtit atunci, pot simti si acum acel ceva, chiar daca nu mai e la fel de intens precum inainte, insa totusi pot simti si-mi pare bine ca s-a intamplat pentru ca... asa cum am zis, simt mereu fericirea din secundele acelea.

Bine, sunt patetic, imi cer scuze. O las balta si poate-i zic persoanei respective golurile pe care le-am lasat aici, precum, poate, si continuarea pe care ar fi trebuit s-o pun, dar... nu mai stiu ce sa zic, cum sa zic, si alte lucruri asemanatoare. Scuze cititorilor, am vrut sa fie o pagina de jurnal, dar nu cred ca sunt in stare de asa ceva, sa fac sa fie okay, demn de citit si asa mai departe.

Va las o piesa care se potriveste destul de bine :)