Deja cred c-am pierdut sirul postarilor mele, si nu stiu daca o sa ma repet in ceea ce o sa spun, insa am doua scuze: In primul rand ma gandesc ca daca ma repet, voi scrie intr-o maniera diferita si poate voi adauga diferite puncte de vedere pe care le-am omis in cealalta postare, si-n al ll-lea rand: e 4 dimineata.
Ma gandeam la o chestie, in timp ce vedeam un serial, si anume: dragostea ar trebui sa aibe sens ? Whoa, o intrebare destul de maricica. Bine, dezvoltam, daca putem: Atunci cand incepem sa dezvoltam anume sentimente pentru un anume cineva, ar trebui sa ne gandim neaparat la ce inseamna fiecare sentiment in parte, apoi relatiile pe care le au unele sentimente cu celelalte, si cel mai important punct de vedere: daca sentimentele noastre se potrivesc cu ale celuilalt ? Sau chiar: Exista sentimente puternice la mijloc ? Mwell, sunt doua puncte de vedere aici...
In primul rand, daca luam sentimentele din punct de vedere filosofic si incepem sa explicam celuilalt ce simtim si de ce, totul incepe sa devina cat se poate de sec, si cu cat explicatia e mai detaliata, cu atat sentimentul e despartit in parti, si nu mai esti in stare sa-l privesti ca un intreg, deci nu mai are intensitatea pe care-ar trebui s-o aiba, sau pe care-a avut-o sau asa mai departe. Stiu asta, doar eu faceam asta multa vreme, poate inca fac din obisnuinta, insa m-am prins, incetul cu incetul, din discutii cu altii, despre ce inseamna sa gandesti un sentiment. E gresit sa-l gandesti, cam din toate punctele de vedere. Sentimentele sunt acele chestii care chiar ne fac sa traim. Daca e filosofie, atunci nu e ceva viu, e o umbra.
In al ll-lea rand, putem analiza din punct de vedere psihologic comportamentul pe care-l avem atunci cand simtim ceva anume, si in cazul asta putem constientiza daca simtim ceva anume. Nu e chiar acelasi lucru cu cel pe care l-am precizat mai sus, deoarece nu te uiti in sentiment, ci te uiti la cateva din efectele pe care sentimentul il are asupra ta si asupra persoanei respective. E, totusi, aiurea sa te arunci cu capul inainte cand stii ca simti atractie si atat, si parca e puternic, si parca merge, si hai, de ce nu, sa ma duc, sau sa te tii tot timpul inapoi gandindu-te la chestiile rele care s-ar putea intampla (rau) si la toate metodele prin care relatia s-ar putea sfarsi chiar cand ti-e lumea mai draga.
Nimic nu ar trebui sa aibe sens intr-o asemenea situatie, din cate observ. Totul ar trebui sa fie haotic, si nu stiu... esti atent, il vezi cum se poarta cu tine, si apoi iti dai seama de cam ce simte pentru tine, si nu din prima, ci dupa cateva zile, saptamani sau poate luni. De ce nu ? Dar e putin imposibil sa nu-ti dai seama, mai ales daca ai citit despre sentimente, daca ai vazut filme, ce se intampla cand se intalnesc, cand se cearta, cand se iubesc, cele mai reci sau calde momente... se vede cam ce se intampla, si-asa mai departe, poate chiar in realitate, intre prieteni si-asa mai departe. Iar daca nu, din toate gafele pe care le faci, in cazul in care nu ai chef sa inveti dupa un exemplu, iti iei propriul exemplu. Aici, insa, tre sa fii pregatit sa faci multe tampenii, insa si tampeniile-si au rolul, presupun...
Ma gandesc foarte simplu: Daca sunt atras de cineva, si sentimentele sunt sincere, oricare-ar fi sentimentele respective, ma apropii de persoana respectiva atat cat stiu ca ma vrea pe-aproape, si daca ma va vrea mai aproape si tot mai aproape, ura pentru mine, iar daca nu, atunci nu cred ca voi suferi nu stiu cat dupa ceva ce n-am avut niciodata. In cazul in care o relatie incepe, sperantele se formeaza si se solidifica, apoi totul se destrama cand ti-e lumea mai draga, asta-i ghinion, si o alta poveste. Dar daca ar fi sa fac un mic comentariu, as spune ca merita toata despartirea pentru ce se intampla inainte de ea. Chiar atunci nu cred ca merita, insa inainte si la ceva timp dupa, merita...
Aberatii =_= ... ma afund in chestii care nu au multa legatura intre ele. Prea multe ganduri prin cap si nu stiu cum sa le leg prea bine... da' macar poate-am zis niste chestii interesante. Sa vad cat timp o sa-mi pastrez parerea asta... dar din cate-mi pot da seama, cred ca va ramane ceva de genul, cu mici modificari, poate... in cazul in care scoatem din calcul despartirea, ar fi ceva ideal ce am zis mai sus.
P.S. Nu stiu ce legatura are piesa cu ce-am scris. Doar imi place cum suna, dupa ce-am scris chestia asta...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu