Helping people

Chestie care mi se spune perfect in cazurile in care ma simt ceva mai naspa: Nu stiu. Ori mi se spune, ori mi se transmite aluziv prin comportamentul persoanei respective...

De cate ori ma simt aiurea, si mi se intampla destul de des chestia asta, cica, majoritatea persoanelor intreaba din curiozitate ce se intampla, asculta partial ce am de zis, in cazul in care ma obosesc sa mai zic, si apoi se indeparteaza usor sau brusc cu scuzele: Nu stiu ce sa zic, nu vreau sa te supar mai tare, sau favorita mea: Tacere.
Apoi mi se spune: Eu vreau sa te ajut, cu adevarat, chiar imi pasa de tine, sincer, si apoi iarasi tacere in legatura cu ce se intampla in viata mea, sau poate chiar in viata celui pe care-l asculta, iar apoi eu sau acela ar trebui sa ma simt flatat pentru ca-mi spune cuvinte dulci ca si: Sunt alaturi de tine, imi pasa, va trece, vom rade despre asta in viitor, si-asa mai departe. Astea sunt niste ganduri pur de incurajare, insa nu-si au deloc locul intr-o discutie dureroasa, gen: Atunci cand cineva sufera. Nu spui asa ceva, pentru ca-i dai impresia respectivului ca are noroi pe el, si tu pui servetele pe el si il prinzi cu varful decetelor si-l tragi afara, cand tu ii spui chiar atunci ca te-ai baga cu el acolo si l-ai trage afara, chiar daca el iese primul si tu iesi apoi. Nu asta inseamna sa fii prieten ? Cui ii pasa ca il mai si lovesti in procesul tau de a-l scoate din beleaua respectiva atata timp cat nu ramane acolo ? Ideea e ca esti acolo, faci orice pentru a ... face ceva in privinta asta, si inveti in procesul asta, chiar daca faci tampenii, greseli si asa mai departe. De ce dracului mai conteaza si altceva ?

De cate ori te eschivezi pe scuza ca nu vrei sa-l faci sa se simta si mai prost, il ignori si-l lasi singur cu problemele sale pentru a se rezolva de la sine, si chiar daca ele chiar se rezolva de la sine, ii lasi un gust amar in gura prin indiferenta de care dai dovada. Odata ce te eschivezi de la chestia asta, incetezi in a-l mai ajuta, iar cuvintele respective de incurajare pe care le-am pomenit mai sus nu mai au nici macar un sens, iar eforturile tale incredibile pe care le-ai pus cand ai spus asta se duc... stiti voi unde.

Inca odata: Atunci cand te dai la o parte din absolut orice motiv, atunci nu esti alaturi de persoana respectiva, deci nu-i esti prieten, oricat de mult te-ai chinui sa-i fi.

Din motivul asta consider ca sunt singur, pentru ca majoritatea persoanelor se dau la o parte in cazul in care ma simt mai aiurea, si nu au chef sa se implice in chestia respectiva, iar daca incearca, renunta destul de rapid, ca si cum eu sunt expert in toata chestia asta. Cum am invatat sa ascult ? Nu am invatat, am ascultat mereu, si am facut greseli multe, inca fac, insa invat...

Criza de personalitate =.= sau emotionala ... ma rog.