Am ramas la fel...

... daca tin bine minte, am avut o gramada de perioade in care m-am schimbat destul de mult. Mi-am schimbat diferite chestii la mine, iar aici vorbesc despre aspectul fizic, sau am schimbat comportamentul meu fata de alte persoane (cunoscuti, prieteni, girlfriends), insa acum simt ca am ramas la fel de foarte mult timp si... mi se pare plictisitor, sincer. Bine, hai... m-am tuns de o luna si ceva, dar nu mi se pare o mare schimbare. Deja m-am obisnuit, nu mi-a adus o mare satisfactie chestia asta, deci... nu stiu.

Bine, sa zic de pe-acum, chestiile astea pe care le zic acum sunt niste mofturi pe care le mai fac si eu. M-am saturat sa tac si sa inghit toate tampeniile care-mi vin in gat doar pentru a le face pe plac altora si pentru a nu intra in diferite conflicte care mi-ar putea strica zilele, sau ziua.

... totusi, mi se pare foarte interesant cand ma gandesc la trecutul meu. Destul de naspa, dar totusi interesant. Desi nu ar suna logic, as putea spune ca am fost mai multe persoane la un loc. Am avut mai multe comportamente, am avut mai multe pasiuni, mai multe vise, si parca eram altcineva de fiecare data cand treceam de la un ,,episod" la altul, chestie care mi se pare oarecum fascinanata, desi poate e o chestie normala, si-mi vine sa ma gandesc des. Pe de-o parte ma tine ocupat, si pe de-alta parte incerc sa ma inteleg, desi am cateva probleme la subiectul asta (adica nu ma inteleg). Poate de asta am ramas la fel... am incercat sa ma inteleg, deci am ramas la o singura persoana pentru a-mi fi mai usor, si am facut asta fara sa-mi dau seama, sau poate mi-am dat seama la un moment dat, dar pentru ca sunt putin cam varza momentan, am uitat. Sau cine stie... insa pentru ca sunt mai tot timpul singur, e destul de plictisitor... m-am saturat de persoana mea, cel putin de persoana asta care sunt acum... vreau sa fiu altcineva, insa nu ma schimb decat atunci cand se intampla ceva foarte... important. Ceva care sa ma determine toate celulele corpului sa uite ce a fost in trecut si sa mearga in spre viitor, deci... ma schimb.

... iar nu suna logic, nu ? Eu nu pricep... dar ma simt bine, asa ca nu-mi pasa...

Astazi am fost la un fel de simlare de examen oral la Romana (bac) si nu am prea avut timp sa invat... nici nu mi-am dat interesul pentru ca... e simlare, ce-mi pasa... si nah, am avut emotii, vedeam ca unii din colegii mei luau punctaj minim, desi au citit nu stiu ce fel de foi, care cica aveau legatura cu subiectele de la simulare. Am avut emotii... apoi am intrat, mi-a profesoara o foicica mica pe care era un text impreuna cu cateva cerinte foarte usoare... cel putin asa cred. Adica sa spui cine a scris textul (autorul e in dreapta jos), sa zici ce fel de text este (adica daca e literar, stintific, publicistic, sau mai stiu eu de care) chestie care se invata... vrei, nu vrei, la o ora de romana, fara sa trebuiasca sa repeti acasa, si in final sa incerci sa explici cam ce mesaj a vrut sa transmita autorul. Deci... ce ai inteles de-acolo. Apoi sa spui parerea ta despre o anume chestie care a avut legatura. Asta e toata proba... wow. Bine, nu am luat punctaj maxim deoarece am fost bou si n-am fost atent la a ll-a cerinta, deci am scris tampenii... in mod sigur am fost mult prea increzator, dar macar m-am invatat minte, insa totul tinea de exprimare. Nu pricep... de ce mie mi s-a parut usor si altora greu. Bine, poate pricep, dar tac din gura... vad ca ma laud.
Punctul meu de vedere aici e acela ca acum 2-3 ani eu nu stiam sa ma exprim absolut deloc. Daca ma puneai sa zic o chestie despre ceva literar, ma incurcam mereu. Daca ma puneai sa explic o anume chestie, ziceam niste tampenii pe care le intelegaem doar eu... si puteai rade de mine usor, iar in scurt timp am invatat sa ma exprim din dorinta de a nu mai fi un natarau de care rad toti, si m-am schimbat.

Stai, nu stiu de ce-am zis tampenia de mai sus...

Bine, in fine. Spre final povestesc cea mai mare schimbare pe care o poti face: Sa te muti. Exact asta sunt nevoit si eu sa fac, din nou... ei bine, schimbarea asta nu vreau s-o fac, dar trebuie... si nu mai incep sa zic de ce... e o poveste lunga si stanjenitoare pe care vreau s-o uit...

Ciudat. Vreau sa ma schimb, dar nu vreau sa fac cea mai mare schimbare.

Nu, nu e ciudat. Ciudat e ca acum ma doare capul si as vrea sa vorbesc cu cineva, deci scriu aici niste chestii fara prea mult sens, chestii care ar putea fi interpretate gresit de cei care citesc, in speranta ca voi scapa de sentimentul asta de plictiseala combinata cu tristete... desi melancolia e pe placul meu momentan. Ascult o piesa foarte misto...

Vrei s-o auzi ?

Click: