M-am intors...

Pentru cei care nu stiu, am fost plecat la maicamea in strainatate pentru doua saptamani si m-am intors azi-dimineata.

Nu stiu cat de mult stie lumea cat de tare urasc eu sa ies de-aici din Romania, sau sa plec de-acasa pentru mai mult timp. Nu prea-mi pot explica cum trebuie toata chestia asta, insa nu ma simt deloc linistit. Sunt, parca, tot timpul stresat, sau chiar trist, sau nu stiu. Cat timp am stat acolo am putut observa ca lucrurile stau mult mai bine acolo decat aici in Romania si mai mult de atat, mi s-au si povestit o gramada de chestii despre Spania, dar tot mai mult imi place aici pentru ca... m-am invatat sa stau aici. Daca ies pe usa, pot sa ma plimb cat doresc ca apoi sa ma intorc intr-un loc pe care eu il numesc ,,acasa". Daca vreau sa ma duc sa mananc, mananc mancarea cu care sunt obisnuit si nu alte chestii pe care le-am vazut puse in vanzare prin magazinele de pe-acolo, chestii care lor li se par obisnuite. Bine, sunt de-acord cu faza: ,,Trebuie sa incerci ceva nou, sa nu fi batut in cuie mereu", si fac asta, doar ca... vreau sa fiu aproape de casa mereu si le fac. Sa stiu ca daca incep ceva, pot sa ma intorc la ce am fost, si nu sunt obligat sa ma obisnuiesc cu altceva decat cu ce am fost obisnuit. Pur si simplu nu vreau si nimeni nu-mi poate scoate chestia asta din minte pentru ca: SUNT INCAPATANAT!

Oricum, sa povestesc putin astea doua saptamani:

Am pornit cu avionul pentru ca m-am gandit cat de obositoare ar fi o cursa de 3 zile cu un autocar, sa nu mai spun ca as fi pierdut o gramada de timp (la dus si la intors), asa ca am anticipat din timp plecarea asta a mea (adica maicamea a facut asta) si mi-am luat un bilet de avion dus intors la un pret cam asemanator cu cel pe care l-as fi dat la autocar. Am zis, hey... in felul asta am mai putine sanse sa mor, ori de spate din cauza scaunului, ori din cauza unui accident, mai stiu eu de care, dar in fine. A fost si prima data cand am mers cu avionul, deci am fost destul de emotionat gandindu-ma la ce trebuie sa fac, sau ce nu trebuie sa fac si tot felul de chestii din astea, dar in mare m-am descurcat. A trebuit sa stau la coada sa-mi dea un fel de bilet, dupa care a trebuit sa trec printr-o securitate putin cam aiurea sa vada daca nu cumva am droguri sau arme, iar dupa asta am asteptat iarasi la o coada pana sa urcam in niste autocare care sa ne duca pana la avion. Faza tare a fost atunci cand am vazut cum ne inghesuim toti acolo si mergem cam... 15 secunde, dupa care am ajuns. Adica puteam merge pe jos cam un minut in loc sa stam pana porneste si sa strice ala combustibil aiurea. Dar... mai bine nu comentez. Avionul a fost cam naspa, din cate-am auzit si pe-acolo vorbindu-se. Am zburat cu o firma numita ,,Wizz" si... eh, cica la alte firme ti se dadea o bautura ceva, sau poate ceva mancare, habar n-am, insa aici a trebuit sa cumperi (la pret, cred ca triplu) mancare sau bautura. Oh, si o chestie de care-am ras: au pus in vanzare chiar si jucarii, parfumuri, etc. Deci... nu comentez.

Fain a fost ca atunci cand stateam la coada sa-mi iau bilet, am cunoscut o fata simpatica cu care-am stat de povesti si, eh... a fost misto ca ne-am tinut unul altuia companie pana am aterizat, apoi a mers fiecare-n drumul sau... si nu mai zic nimic pentru ca... s-ar putea sa citeasca ce scriu eu aici, cine stie... intr-o zi.

Am ajuns acolo, a fost totul nou, ma simteam aiurea, am ajuns ,,acasa" unde era si maicamea, m-am simtit tampit rau de tot si vroiam doar sa ma duc acasa, dar a trebuit sa stau asa ca ma bagam si eu in discutii cat sa-mi ia mintea de la ,,dorul meu de casa". Waw, ce dramatic sunt...
A mers totul cum a mers, am iesit si eu pe-afara cand aveam ocazia, dar nu am avut ocazia prea mult deoarece a plouat destul de des, si cred ca inca ploua. Am prins o perioada destul de rea, dar macar a fost mai cald decat e aici. Asta e o parte interesanta. Cat am stat acolo am putut observa cum toate canalele lor sunt dublate in spaniola. Fiecare film, emisiune... cam toate. La inceput ai spune ca sunt prea retardati sa-si puna subtitrari, adica nu stiu sa citeasca, dar apoi iti dai seama ca asta e facuta pentru copii si batrani, iar filmele sunt tot filme si cei de varsta mijlocie pot si auzi, nu tre neaparat sa citeasca, insa eu sunt de parere ca sunt retardati. Fiecare sa creada ce vrea. Apoi am vazut ca majoritatea copilasilor de-acolo sunt destul de infocati atunci cand vine vorba de stilul punk (mah, asa cred). Mergeam pe strada si era rar sa vad o piele ,,virgina". Adica... toti aveau cate-un piercing intr-o parte a fetei, iar daca nu era acolo, pun pariu ca era altundeva. Nu zic ca e ceva nu stiu cat de rau, da' mah... hai las-o dracului...
In fine. Am invatat ca Spania e o tara destul de bogata, au bani si vad ca stiu sa-i foloseasca din moment ce tara e bogata, insa... nu mi-ar placea sa locuiesc acolo niciodata. Pentru ca ? ... de-aia.

Cand am venit inapoi am incercat sa ma bag iarasi in vorba cu cineva ca sa pot povesti pe avion, si eu ma consider destul de tupeist din punctul asta de vedere. Chiar m-am bagat in vorba cu cineva anume, dar... respectiva nu prea avea chef, nu stiu. Adica era chiar opusa fata de prima fata pe care-am cunoscut-o. Bine, nu zic nimic de rau, cine stie... poate-am facut eu ceva tampit, dar... raman in continuare curios de ce m-a evitat si de ce pleca fara sa zica nimic in toate partile. A vorbit cu mine, totusi, si ... eh. In fine. Hai sa zicem ca era in toane proaste.
Am ajuns acasa dupa o noapte destul de nasoala si ma bucur, oarecum, ca sunt acasa... insa parca mi se pare putin prea liniste. M-am obisnuit cu atmosfera de-acolo, dar imi trece intr-o zi, doua sigur.

Ma bucur ca sunt acasa si sper sa nu mai plec curand departe...