Mwell, sa vedem... stiti multe cazuri in care un prieten, un amic (respectiv amica) se indragosteste subit de o persoana aparent perfecta din punctul sau de vedere, si in scurt timp incepe sa uite de orice altceva in afara de acea persoana si incepe sa-si formeze un oarecare univers in jurul sau, asa e ? Deci iese cu respectiva persoana, se gandeste cam aproape permanent la ea, povesteste altora (daca mai povesteste cu altii) doar despre ea, si-asa mai departe. Incet, incet se cam termina legaturile pe care le avea inainte cu diferiti cunoscuti din diferite motive... unele ar putea fi faptul ca a gasit in sfarsit ce cauta de foarte mult timp, o persoana cu care sa se inteleaga si care o indrageste asa cum actualii amici nu o fac, sau doar pentru ca la momentul respectiv chiar are nevoie de asa ceva, si in timp se obisnuieste astfel.
Sunt sigur ca sunteti multi care au facut asta, si momentan nu sunteti de-acord cu urmatoarele, insa... e una bucata mare prostie sa va dedicati mare parte din atentie si timp acelei persoane speciale, care va avea mereu posibilitatea sa va raneasca enorm facand si cea mai neinsemnata chestie, pe cand cu un amic e ceva mai simplu, desi nu e chiar ca si cu acea persoana, ramai sanatos la cap si nu suferi chiar atat de mult. Ce vreau sa spun ? Hm, nu stiu nici eu...
Bine, deci...ce se intampla atunci cand incepi sa ai o relatie ? Devii foarte intim(a) cu persoana respectiva, deci te simti mai bine avand in vedere ca ai propriul tau jurnal care-ti poate raspunde inapoi si (optional) reuseste sa te faca sa te simti mai bine cu diferite pareri, sau... te face sa te simti mai bine doar datorita intentiei sale sa te faca sa te simti mai bine, si totusi... iti place foarte mult din cauza asta... asa eram si eu o mare parte din timp (aa... 19 ani, cred) si faceam tampenia asta. Acum 2-3 luni ma trezisem ca abia daca mai am 1-2 prieteni, si aceia la nu stiu cati kilometrii departare (adica pe net) asta find o mare tampenie... (dar aici sunt si alte motive pentru care nu am prea avut prieteni, insa e alta poveste). Bun... tot acum 1-2 luni facusem o... ,,chestie" (a seciti postarea anterioara) si m-am trezit la viata, subit, dupa care am inceput sa reiau legatura cu anumite persoane (2-3 baieti) cu care povestisem in urma cu vreo 2-3 ani, si am inceput sa ies cu ei destul de mult, iar in timpul asta ne-am legat unii de ceilalti. Deci sunam zilnic unul pe celalalt, sa ne chemam reciproc pe-afara, pe la o bere, un suc, un ceai, o cafea, la o poveste, la facut mancare, toate tampeniile astea, si e chiar foarte interesant. Si pentru prima data in viata mea nu am nevoie (neaparat) de o fata anume caruia sa ma dedic (ma rog, imi doresc totusi... sentimentul e fain). Ma multumesc cu ce am acum.
Acum ceva vreme, unul din respectivele persoane care erau in grupul nostru (nu acei 2-3) si-a gasit o fata interesanta cu care sa-si petreaca timpul si incet, incet a cam uitat sa mai iasa cu noi, baga mereu scuze si scuze si abia daca ne-am mai vazut de vreo 2-3 saptamani. Personal nu-mi prea pasa, avand in vedere ca-l stiu de putin timp, insa a fost un subiect de discutie o vreme, iar acum e... liniste, ca si cum nu mai face deloc parte din grupul nostru... chestie trista, din punctul meu de vedere, da' ma rog... stiu ca si eu as fi facut chestia asta prin trecut, avand in vedere ca m-am gandit destul de mult la toata faza asta inainte s-o scriu aici, si desi nu am facut o treaba chiar atat de buna cu structurarea ideilor, mereu spun ca ma simt eu bine scriind, deci... nu-mi pasa :).
E interesant cum un amic iti poate trage o teapa din aceea destul de urata, si ziua urmatoare sa nu prea simti nimic. Isi cere scuze, si apoi radeti, o ora sau doua, dupa care te vezi cu alte 2 persoane la fel, sau va vedeti impreuna toti, insa... atunci cand un iubit, respectiv o iubita, iti face o faza de genul, ar putea constitui un motiv de despartire, chiar... (deci e rau). Ce inseamna asta ? Nu, nu inseamna ca e rau sa ai o relatie. De fapt e indicat sa ai o relatie, insa e rau sa urci cu capul pana dincolo de nori si sa te concentrezi mai presus de orice la respectivul... e fain sa fie prioritatea ta numarul 1, dar sa nu fie singura prioritate din lista.
Ma rog, poate fazele astea sunt deja normale si toata lumea le stie, in afara de mine, care abia acum le-am ... dedus, da' mai bine mai tarziu decat niciodata, ah ? He,he... ma rog... daca cineva din voi se indragosteste de mine, si sentimentele mele sunt reciproce, o sa trebuiasca sa fac o agenda... (si cica asta trebuia sa fie o semi-gluma...)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Stii, in mometul in care incepi o relatie este destul de greu sa te imparti intre prieteni si cealalta jumatate a relatiei si normal, prietenii incep sa-ti simta lipsa.
RăspundețiȘtergereTrebuie sa stii cum a iti imparti timpul si este foarte greu.
De aceea este bine ca in relatie sa existe intelegere si comunicare pentru ca ambele persoane sa inteleaga ca uneori mai este nevoie si de o iesire doar cu prietenii.
Este greu, dar nu este imposibil :P daca vrei ce e bine pentru tine si pentru restul, te vei imparti... vei stabili niste prioritati... si vei ramane cu picioarele pe pamant...
RăspundețiȘtergereCitind ce ai scris + comentariul respectiv, pot spune ca sunt de acord doar pe jumatate. Da, incepi sa te dedici mai mult celui/celei cu care esti si mai putin prietenilor. Dar, de-aia sunt prietenii, nu? Sa inteleaga prin ce treci. Adica asta inteleg eu prin sintagma "prieten adevarat". Si ca si observatie personala (1/3 din observatie) si, totodata, impersonala(2/3), pot spune ca atitudinea asta de "dedicare 99% persoanei iubite" se intampla cand esti cu adevarat indragostit si, in general, in primele relatii (gen: prima iubire adevarata). Dupa aceea inveti sa le combini pe amandoua.
RăspundețiȘtergerecam greu sa ramai cu picioarele pe pamant si practic, nu doar teoretic...
RăspundețiȘtergereideea e ca intr-adevar trebuie sa iti tii prietenii aproape, tot ei vor ramane in timp langa tine...adica... noh, nu o sa-ti fie fostii/fostele alaturi cand o sa ai o pasa proasta, nu?
Nup :) ...
RăspundețiȘtergereprobleme, dileme.
RăspundețiȘtergeredepinde de moment si de ce-ti cere tie sufletul atunci. cu ea sau cu ei. numai ca pe ea poti s-o pierzi usor daca o stii de putin timp (si oarecum o sa doara mult, dar o sa treaca repede), in timp ce pe unii prieteni poti sa-i pierzi..dar o sa fie greu cand o sa ai nevoie de ei.
e greu de gasit o cale de mijloc.
E greu, dar daca iti ridici fundul puturos de pe fotoliu (la general, nu tu :P) si te apuci, cum trebuie, de treaba... nimic din ce merita cu adevarat nu e usor de obtinut :-?
RăspundețiȘtergereEu cred ca defapt faci o usoara confuzie. Intr-adevar,sentimentul asta de afectiune fata de cineva,te obliga,fara drept de apel sa-ti doresti a-ti petrece timp cu persoana in cauza. Insa,toata lumea are nevoie de o viata sociala. Deci indiferent ca privesti asta din prisma masculina sau feminina. Poate ca dansii isi gaseau satisfactia de a fi activ social cu alti oameni. Si aici exemplific:prietenii iubitei,familia iubitei,apropierea de familia proprie.
RăspundețiȘtergereMi-e greu sa cred ca un om poate trai izolat de societatea aia. Ca ii piere pe moment cheful de unele lucruri,iesiri si asa mai departe,e cu totul alta idee. Amicii aia sunt lasati intr-un colt mai indepartat datorita faptului ca primeaza la momentul respectiv altceva.
Dap, partial ai dreptate, dar eu vorbeam de cazurile in care respectivul/respectiva se indeparteaza chiar si luni de zile de prieteni, formandu-si un univers in jurul persoanei ,,iubite". Am cunoscut multi oameni, si... de ce sa nu vorbesc despre asta ? :)
RăspundețiȘtergereideea e ca imi creste inima cand vad ca cineva imi comenteaza subiectul,ca intalnesc aceleasi preocupari si la altii. daca ramai la ideea sa iti postezi,nu numai pentru mine ci si pentru alti vizitator,parerile,comentandu-mi posturile,sunt de acord sa dezbatem si pe mess subiectele.
RăspundețiȘtergeremi se pare important ca ideile sa se dezvolte si din pas in pas,cineva care prinde o idee sa o comenteze mai departe.