Living with... family

Ma gandeam acum cum e sa traiesti cu familia ta... adica, eu nu locuiesc cu ai mei din cauza ca fiecare am luat-o pe alt drum... maicamea a plecat in straintatate pentru a incerca sa ne asigure un trai mai bun... sor'mea a taiat-o pe undeva pe-aproape cu sotul ei, adica s-a casatorit, iar eu... am ramas aici singur in Alba Iulia unde... eh... merg pe-aici pe la liceu. Acum ma gandeam la cum o duc... adica, nu stiu cum sa zic... maicamea imi tot spune ca-si face griji pentru mine din cauza ca eu stau mai mereu aici singur si nu prea am mancare, sau nu stiu eu sa-mi fac cum trebuie, eventual sunt tot singur si nu am cu cine sa vorbesc... ca ar trebui sa fiu cu o familie, ca nu e chiar bine si ca-i pare rau ca ma lasa asa... tot felul de chestii asemanatoare, insa mie-mi place sa stau aici. De ce ? Pai... familia mea nu e tocmai genul acela de familie model pe care-o vedeti pe la TV... sot si sotie care nu se cearta niciodata, care nu au nici un fel de problema... care au o casa super faina, de care sunt multumiti. Mda... nu am avut niciodata genul asta de pace intr-o familie, iar acum ma gandesc ca am primit-o si... ma simt bine. Adica, nah... imi doresc uneori sa ma intorc la vremurile acelea in care ma duceama si o rugam pe maicamea sa-mi faca niste cartofi prajiti, eventual ii tineam companie in bucatarie mirosind mancarea ce se fierbea pe aragaz... mirosea a, nu stiu... acasa. Poate gandul asta pare unul destul de comun... adica sa simti mancare proaspat gatita, insa mie mi se pare ceva super, mai ales ca de 1-2 ani mananc in mare parte ce primesc de pe la sor'mea in castroane... cu alte cuvinte: mananc de foame si nu de pofta... de pofta mananc cand reusesc sa-mi fac si eu ceva comestibil, ceva dupa care nu trebuie sa rad oalele de chestia aceea neagra care se depune pe fundul oalei dupa ce ai ars mancarea... imi e dor de toate astea... dar nu mai vreau certuri, nu mai vreau stres aiurea... vreau o familie normala...
Acum ca maicamea s-a intors din strainatate incearca sa petreaca cat mai mult timp cu noi, mai ales ca a stat tot singura pe-acolo si, nah... ca orice mama... insa odata cu venirea ei au inceput tot felul de dispute intre membrii familiei. Nu stiu de ce, ea nu e nu stiu ce mama rea care se ia in gura cu toata lumea... desigur, are micile ei nemultumiri legate de anumite chestii, dar nu am vazut-o niciodata sa inceapa o cearta... oricum, n-am vazut deoarece evit destul de mult sa stau printre ei, adica toti... mama, cumnat (pe asta-l urasc), bunica, matusa, si-asa mai departe. Si ma simt destul de bine asa... adica, ma cuprind remuscarile ca maicamea a venit aici sa ne vada, iar eu incerc pe cat posibil sa nu o vad... da, gandesc destul de prost... insa m-am saturat sa ma simt obosit doar ascuntandu-i, m-am saturat, pur si simplu...
Astazi ea a venit pe la mine (aici unde stau in chirie), iar la inceput am crezut ca venise doar sa petreaca ceva timp cu mine. Asa a si fost, insa un motiv mai intemeiat a fost sa scape de stresul pe care-l avea alaturi de sor'mea si cumnatul... cine stie ce motive de cearta si-au mai gasit ei pe-acolo si... cred ca maicamea s-a saturat. Poate ca acum ma intelege (?) cine stie. Oricum, de cum a inceput sa-mi povesteasca ce a zis el si ce a zis ea si ce au zis toti si cum a primit ea toate astea... am inceput sa obosesc, pur si simplu... atat de mult timp cat ea a fost plecata, eu i-am evitat pe toti si nu am auzit de la ei mai nimic... am fost ok, iar acum cand ea a venit, s-a pus ca si o legatura intre toti. Am inceput sa vad cum se poarta sor'mea (din nou), ce face cumnatul meu (... din nou), cum reactioneaza bunica mea (..aa.. iar) si-asa mai departe... tot felul de chestii din astea. Din cate observ, maicamea e cea care sufera cel mai tare, si asta ca... nah, ea pune tot timpul suflet fie ca tre sau nu... si i-am zis sa nu se mai bage si sa incerce sa fie pur si simplu nepasatoare pentru ca orice-ar face, lucrurile tot asa merg, certurile tot cam asa decurg... dar nu, ea continua sa faca asa, iar motivul ? Pai mi-a zis ceva de genul: ,,Ai sa vezi tu cand vei avea copii...". Aa, as fi vrut sa-i spun ca eu nu vreau copii, cel putin asa gandesc acum, insa i-am zis: ,,Cand voi spune ca nu mai am nevoie de nimic, atunci voi avea copii... mai ales la ce stres iti pot aduce uneori", si din fericire pentru mine asta nu a fost o chestie care a suparat-o in nici un fel.
Of... si ma gandesc cu groaza la viitor... cine stie prin ce voi trece, prin ce va trece acea fata care se va casatori cu mine... prin ce vom trece amandoi... daca vom avea rabdare unul cu celalalt, daca va fi asa cum imi doresc, cum isi doreste si ea... daca ne vom sparge capetele unul altuia din tot felul de motive stupide asa cum fac astia din familia mea acum... nu stiu, insa sper sa am liniste pe masura ce avansez spre batranete... nu vreau sa fac riduri inainte de vreme, chiar nu vreau asa ceva, mai ales ca-i vad pe toti astia asa... nelinistiti.
Ma bucur de o chestie, totusi... astazi mi-a zis maicamea ca alaturi de mine se simte foarte linistita... pentru ca eu nu o bat la cap cu nici un fel de problema... in mare parte o ascult cu tot ce-mi spune (hobby-ul meu preferat) si nu-i spun nimic din ce ma deranjeaza (ca oricum nu ar pricepe) si... ma simt si eu bine ca-i fac mamei mele un bine, asa cum si ea imi face mie. Mda, iarasi nu pricep... cum se face ca doi oameni care se ,,unesc" din dragoste sfarsesc prin a se purta ca doi dusmani ? Nu pricep... daca nu-ti place de un bou, da-l undeva si mergi mai departe, pur si simplu... daca ai facut prostia de a investi ceva in casnicie, ia ce-ti apartine sau ce crezi ca-ti apartine (foloseste un avocat) si te duci... gasesti o alta posibila dusmanca careia sa-si spargi capul (metaforic... dar si pe bune) din nu stiu ce motive aiurea. Of... te doare capul cand te gandesti... dar cand nu sti ce te poate astepta. Hm...
Eu cred ca voi amana toata chestia asta cu ,,casnicia" pe cat de mult pot... nu vreau sa-mi sfarsesc viata inainte sa o incep cum trebuie... asa cum au facut mai multi din familia mea...
Si nu stiu daca pare ca-i judec, adica... daca pare ca eu ma dau mai bun decat toti... sincer, vreau sa termine cu certurile. Sa te certi mi se pare o prostie... sa incepi sa te crizezi daca nu-ti convine ceva ce a facut nu stiu care si sa bagi tipete si vorbe aiurea. Daca povestesti cu respectivul calm cred ca ajungi la acelasi rezultat... si da, o fi greu, dar nu e imposibil... si banuiesc ca merita sa te straduiesti pentru ,,cel/cea pe care il/o iubesti". Nu ?

Hai mai... se poate...