De data asta nu sunt in stare sa pun vreun titlu...

Asa, trag aer adanc in piept si... incep prin a spune ca am avut cele mai pline 2 zile din... cate-mi amintesc. Sunt ata de plin de... chestii... adica idei, pareri, ganduri, imagini, dorinte, frica... si in mare parte sunt foarte, foarte confuz. Totul mi s-a dat peste cap... o mare parte din tot ce credeam s-a dovedit a fi invers, iar alte lucruri pe care inainte le credeam oarecum... clare... au devenit total neclare si nu inteleg sa pricep. Nu stiu... sunt intr-un fel de intersectie in care pot s-o iau in vreo 300 de parti diferite... si nu am nici cea mai vaga idee pe unde s-o iau... si sa stau pe loc nu e chiar cea mai buna idee desi am impresia ca asta nu voi avea prea mult de ales... eventual voi incerca sa fac o alegere dar nu voi face decat sa ma intorc de unde am pornit, asta asta ma oftica foarte mult, sa nu mai spun ca ma doare capul ingrozitor de la toate fazele astea... si vreau sa uit, vreau sa ma calmez, dar nu stiu cum sau daca pot... deci, pe scurt... vreau sa ma duc dracului. Nu stiu de ce, daca mi-ar fi bine acolo, insa avand in vedere circumstantele... nu stiu. Chiar nu am nici cea mai vaga idee ce se intampla, ce s-ar putea intampla si... cel mai important: ce naiba s-a intamplat ?!.
Nu e o idee buna sa zic asta, insa nu cred ca se va prinde nimeni in afara de 1-2 persoane de ce scriu eu pe-aici... si chiar am nevoie s-o dau afara, aici. Pentru inceput voi incepe prin a spune ca mi s-a intamplat o faza... super nasoala, dar super faina... deci 50-50. As punea spune ca a dat un fulger peste mine sau... chiar nu stiu cum sa explic faza asta, insa s-a intamplat pur si simplu, pe percurs fara sa-mi dau seama sau dintr-o data sau nu stiu... insa am inceput sa simt o chestie ciudata si orice as face nu reusesc sa-mi dau seama de ce, adica exact de ce am inceput sa simt ce simt si mai ales... de ce nu pot intoarce din drum chestia asta ? Ce simt eu nu e chiar potrivit acum... daca s-ar fi intamplat in viitor sau poate ca intrecut, dar nu acum... si asa ma dispera ca nu reusesc sa pricep daca se va termina bine sau rau... sau daca se va termina vreodata... sau daca voi fi dezamagit, fericit, daca ma va durea toata faza asta, daca ma va ajuta... nu stiu. Sansele sa se intample orice sunt... egale, iar asta nu mi se intampla aproape niciodata, cel putin nu din cate-mi amintesc... asta inseamna ca ma aflu intr-o situatie in care nu stiu ce sa faci si nici nu stiu daca-mi mai pot mentine calmul meu cel... infinit... cred ca voi incepe sa ma enervez la un moment dat... sau poate sa explodez de fericire, nu stiu, asta nu depinde in mare parte de mine... dar nu stiu de ce am impresia ca ma voi enerva in mare parte...
Pur si simplu urasc situatiile in care totul pare a fi fara scapare, nu reusesc sa-mi pun ordine in minte (sa nu mai spun ca ma doare constant, si nu, nu voi lua pastile) apoi... parca nu-mi gasesc locul gandindu-ma mereu... aproape obsesiv la ce s-a intamplat, ce se intampla... si incerc sa ma gandesc la altceva, incerc sa fac ceva, o ocupatie, nu stiu... da' sa-l ia dracu' de cap ca nu asculta de mine si il voi da (iar) cu capul de pereti cat de curand. Nu stiu, atat de tare ma enerveaza toata faza asta... vreau sa se termine... vreau sa se rezolve sau sa uit totul... dar mai tare vreau sa se rezolve...
Apoi alta faza... cum se face ca atunci cand esti aproape sigur ca sti pe cineva si esti aproape sigur ca ai ajuns la maxim cu increderea pe care o poti avea in respectivul se intampla o chestie care, pur si simplu te socheaza ? Adica se intampla ceva prin care toate impresiile pe care le-ai avut despre respectivul se duc... undeva si vin altele in loc, astfel... parca tot tabloul pe care l-ai desenat in mintea ta despre acel prieten si toate parerile, ideile, tot ce gandesti despre resepctivul a fost mazgalit groaznic de o pensula si tre sa refaci totul, dar nu asa cum a fost ci altfel... doar ca tabloul va fi mult mai interesant, va cuprinde mai multe detalii si desi va fi asemanator, va avea cateva chestii care-l vor face total diferit fata de ce a fost. V-ati prins de toata aluzia asta ? Sper ca da pentru ca nu mai am de gand s-o zic altfel...
Desi ma dispera toate chestiile astea ma gandesc ca odata cu confuzia vine si oportunitatea de a invata niste chestii noi si oportunitatea de a te apropia de anumiti prieteni care participa la lucrurile astea, pentru ca in mod sigur nu m-am indepartat de ei... apoi ma gandesc ca in felul asta ma voi maturiza mai mult si imi voi ,,extinde" cunostintele pe care le am fata de ce inseamna o prietenie... pentru ca sunt aproape sigur ca sunt putin cam varza la capitolul asta mai ales ca nu am fost un prieten adevarat pentru mai multe persoane... pentru unele inca sunt, dar... eh, sa spunem ca mi-am facut singur niste promisiuni pe care le-am incalcat fara vreun motiv real... doar din prostia mea si din dorinta de a avea (cred ca) mai mult decat am, sau nu stiu... e foarte complicat si pentru mine, de-aia reiese totul foarte confuz aici... oricum, am invatat ca nu e niciodata bine sa-ti bati in cuie vreo idee... pentru ca orice idee, oricat de banala sau previzibila ar parea, se poate schimba atunci cand nu te astepti, adica multe din conceptiile tale sunt aruncate pur si simplu la gunoi apoi tre inlocuite, iar chestia asta te poate lasa cu ochii cascati, cu gura ca o cascada si cu capul actionand ca un motor vechi cu aburi... la presiune. Te poate afecta emotional foarte rau... uneori intr-un sens bun, alteori intr-un sens rau... eu nu stiu inca in ce sens am fost afectat... totul e 50-50.
Oricum, desi capul meu e inca sub presiune, ma simt putin (doar putin) mai bine ca am fost in stare sa pun o farama din ce ma framanta undeva pe-aici unde stiu ca vor fi unii care-si vor pune mainile in cap si se vor intreba despre ce vorbesc, iar asta ma va face fericit pentru ca-mi place sa stiu ca sunt enervant, uneori... he, he...
Oricum, stiu sigur ca acele doua zile au fost... foarte tari si multumesc celor care au participat. Nu m-as fi gandit niciodata la persoane mai potrivite pentru a-mi petrece un astfel de timp...

P.S. Dorinta pe care mi-am pus-o cand am vazut o stea cazatoare a fost sa mai raman macar o zi... nu a fost o chestie pe care am zis-o doar asa ci a fost o chestie la care ma gandeam intens... iar asta inseamna ca stelele cazatoare sunt doar niste meteoriti care pica prin atmosfera si iau foc fie ca vor sau nu vor... nu sunt niste fenomene stranii care-ti aduc dorinte... dar eu tot imi doresc...

Poate data viitoare...