Mi-a picat fata... din nou...

Intr-o fractiune de secunda mi-am reamintit cat de prost am putut fi odata si... din pacate pentru mine nu o zic doar asa ca si o simpla vorba pe care-as spune-o din obisnuinta... de fapt chiar ma urasc momentan cand ma gandesc... ce am avut, cine m-a placut, ce am placut si eu si... cum s-a dus totul dracului din cauza a cat de orb am putut fi. Si nu stiu... eu zic ca eram totusi capabil sa-mi dau seama, dar... nu am vrut ? Nu stiu... am aruncat totul pe apa sambetei... ca si cum eram hipnotizat. Altfel spus, constientizam ce faceam, dar totusi nu ma puteam opri. Si da, stiu ca e totul foarte confuz aici, dar... prefer sa nu ma bag foarte mult in subiectul asta.
Totusi... imi amintesc cat de prost am putut fi acum ceva timp, dar in acelasi timp aveam atatea lucruri interesante... e ciudat... cred... de fapt sunt sigur ca daca as trai acum trecutul nu ar trece o zi fara sa zambesc, sa rad, sa ma simt bine si-asa mai departe. Tocmai din cauza asta imi e atat de greu sa-mi amintesc. Vorba aia: ,,Nu fi trist ca s-a terminat ci bucura-te ca s-a intamplat". Nu, categoric nu se pune pentru toate situatiile, mai ales in situatia de fata. Cum sa ma bucur ca s-a intamplat cand asta ma duce automat la cum s-a terminat. Of...
In prezent cum sunt ? O idioata fara nimic de facut se distreaza facand misto de mine pe nu stiu ce teme paranoice pe care le are de atatea luni, sunt unele persoane in departare care (poate ca) tin la mine, dar nu ma prea pot gandi la altceva decat posibilitatea de a le avea (din nou) aproape, altfel spus... imi imaginez cum stau de unul singur in pat, uitandu-ma pe pereti, cu nimic altceva decat... hm... decat... stie naiba... nimic ? Sau... nimeni ? Mda... De fapt, stai... oh... nu-mi imaginez nimic, de fapt asta e realitatea. Vai,vai...
Si acum ma gandesc... nu fac iarasi aceeasi prostie ca in trecut ? Nu prea dau doi bani pe ce-ar trebui sa dau si imi omor nervii cu niste... "chestii mirositoare de culoare maro" (- daca v-ati prins). Da, e cam ca in trecut. Si de ce nu fac nimic sa fie mai bine ? Uhm... pentru ca nu am nici o idee ce-as putea face ? (ce drac'... sunt ironic cu mine insumi ?)
O fata mi-a spus odata: ,,poate nici tu nici eu nu realizam ca de cealata parte a ecranului(tastaturii ca ma mai holbez la ea din cand in cand)e de fapt o persoana vie,cu sentimente si cu o viata a ei." Da, adevar graiesti. Eu momentan nu-mi dau seama oricum as vrea sa incerc, ca dincolo de ecranul asta nu e doar una, ci mai multe persoane cu ganduri, sentimente si fiecare avand o viata a lor, o concenptie (sau mai multe), si-asa mai departe... sa vezi cat de bou pot fi, acum vorbesc (oarecum) detaliat despre asta si tot nu reusesc sa ma prind.
Cea mai mare speranta a mea e faptul ca ma straduiesc sa ajung cam pentru prima data in viata mea la mare (da, am mai fost pe la 1-2 ani, da' sincer nu-mi amintesc absolut nimic...) si ma pot intalni cu diferite persoane (daca vor fi pe-acolo) alaturi de care sa petrec niste clipe care pentru unii ar parea normale, insa pentru mine sunt ca niste imposibilitati, eventual vise pe care le ai noaptea sau chiar ziua, dar nu te poti gandi nici o clipa c-ar putea deveni reale...

Pot sa injur ? Va rooog... ?