They that sow in tears shall reap in joy...

Inca o zi de scoala... parca la fel de normala ca si celelalte care au trecut pana acum.... stau cu capul pe banca privind inspre muntii ce se vad pe geam... privind cateva raze ale soarelui, parca imi dau cateva sentimente nostalgice... cateva amintiri de dor... si de cele mai multe ori imi revine in minte motivul pentru care urasc scoala... cu alte cuvinte, cineva din fata mea strica totul incepand sa aiureze intr-o parte si-n alta rupandu-ma din ganduri... aducandu-ma inapoi in asa-zisa lume reala... mda, cred ca asta ar fi treaba lor...
Nu sunt foarte visator de felul meu, de fapt... cred ca mai mult traiesc in trecut gandindu-ma intr-una la ce a fost, de ce s-a intamplat, ce-as fi putut face sa previn si... oare se va mai intampla din nou ?... Poate ca da, se va mai intampla, dar... voi avea din nou aceleasi reactii ? Ma intreb din nou... voi face iar aceleasi greseli ? Da... probabil o voi da in bara ca apoi sa am la ce sa ma gandesc din banca mea de la scoala... sa ma gandesc o vreme pana sunt pus iarasi fata in fata cu realitatea de catre acel cineva din fata mea...
Eh... poate ca suna putin cam ciudat atunci cand pronunt cuvantul ,,realitate" , dar... in mintea mea asta inseamna o lume in care gandurile sunt singurele care-mi tin de urat... ele mi se par cele mai reale... si cele mai intense... deci o lume in care sunt in mare parte singur, asa cum presupun ca am fost pana acum... si da, m-am plictisit de singuratatea asta, dar... ma simt ca si un animal ce a fost crescut toata viata in captivitate, dupa care a fost lasat liber in salbaticie pentru a-si... face "prieteni". Ma intreb... acel animal va reusi sa se acomodeze ? Poate ca da, sau poate ca nu. Probabil depinde de noroc sau puterea lui de a intelege lumea ce-l inconjoara... deci, in mare(lasand la o parte modalitatile prin care-si procura hrana si se fereste de pradatori) cred ca s-ar putea descurca... spre deosebire de mine care... se pare ca am cateva mofturi in ceea ce priveste increderea si dorinta de a te imprieteni.
Mereu ma gandesc ca odata si-o data da si norocul asta peste mine... voi reusi odata sa inteleg salbaticia asta in care traiesc si voi reusi sa ma acomodez neavand vreun motiv sa stau inchis in casa din frica de a... nu fi "mancat" sau teroarea pe care o emana pradatorii de pe ... strada. Da, bine... poate ca exagerez, dar... exagerand te ambitionezi sa pui mai mult suflet si mai multa forta in ceea ce faci. Nu ? ... eh, naiba stie... parca nici nu-mi mai pasa de toate astea.
Si din nou astept ziua de maine care se asteapta a fi o zi putin mai libera... cand pot sta culcat pe banca amindintu-mi de toate clipele interesante pe care le-am petrecut, cele frumoase, apoi... clipele in care totul s-a dus de rapa... si ca de obicei voi incepe sa ma intreb, din nou, de ce s-a intampalt ce s-a intamplat si ... cum as fi putut repara... si-asa mai departe, deoarece gandurile sunt singurele mele prietene adevarate in care am incredere si... mijlocul meu de a ramane ceea ce sunt. Da... in ciuda faptului ca sunt singur si gandurile imi provoaca adesea stari pe care nu le pot suporta prea bine, imi place in general ceea ce sunt. Imi place uneori ca sunt mai irascibil sau mai rau... asa pot vedea cine sta langa mine si nu mai stau zile intregi sa ma intreb daca prietenii adevarati exista sau nu... (desigur, iar aberez)

They that sow in tears shall reap in joy...

Oare e adevarata faza ? ...