Ca si persoana melancolica, sensibila si dramatica ce sunt, pot spune ca am trecut prin portia mea de situatii neprevazute si in acelasi timp... rele. Nu-i asa ? Au fost rele, nu au fost rele, asta nu e prea relevant. Relevant e rezultatul pe care l-au avut asupra mea, sau mai bine zis: felul in care eu le-am luat in dinti, ca doar efectele conteaza in cele din urma. Ca te loveste o masina, si-ti rupe o coasta, sau ca vine si te bate cineva mai rau decat te-ar lovi o masina. Stiti la ce ma refer acum, nu ? :). Si... astea find spuse, ma pot gandi la ce am invatat din toate chestiile astea. Din toate... dramele care m-au zgariat intr-un fel sau altul. Cum ma simteam atunci, cum m-am simtit imediat dupa, cum m-am simtit la ceva timp dupa, cum m-am simtit cand a venit noua drama, cand a trecut si asta si... tot asa. Toate astea sunt situatii diferite intre ele. Ca eu alegeam sa fac comparatii intre ele, corelari si asa mai departe, asta a fost decizia mea, dar acum daca stau sa ma uit in urma, toate au fost diferite intre ele, deci viata mea a fost intr-o continua tranzitie, la fel cum ar fi normal sa fie.
Hm... bine. De ce se spune ca ce nu te omoara te face mai puternic ? In mod normal chestiile naspa ar trebui sa te zgarie si sa te faca sa te culci tot mai tare la pamant. Sa-ti distruga speranta pe care ti-ai facut-o de la inceput... in viata. Sa-ti distruga pas cu pas puritatea cu care te-ai nascut sau pe care ai dobandit-o in copilarie, respectiv adolescenta (in functie de cat de rapid a inceput degradarea asta despre care tot povestesc).
Chestiile astea sunt prea complicate de gandit, asa ca alegi sa nu te gandesti la ele, si mai degraba sa simti lucrurile pe cum vin catre tine. Sa gandesti un sentiment e... o povara. E ceva care nu merita mereu. Merita in unele privinte, in unele situatii, cand ai anumite credinte. Dar cum ziceam... suntem intr-o continua tranzitie, fara oprire, mai ales cand suntem tineri iar viitorul nostru nu e atat de format precum va fi pe la 30-40 de ani, ceea ce inseamna ca daca noi ne schimbam, totul din jurul nostru se schimba in functie de perspectiva pe care o avem asupra lor. Ma rog, totul pentru noi se schimba. Intelegi, nu ? Si daca e sa patesti ceva rau, stai cu gandul la acel ceva, pana cand in cele din urma te plictisesti de acel ,,ceva". Da... ca dureaza o zi, o luna sau un an, sau asa... pana la urma tot te plictisesti. Daca ai ramane constant la fel, sau lumea ar fi prinsa in timp, ai fi prins o vesnicie in acel moment chinuitor, dar lumea nu e facuta sa fie asa, si de ti-ai dori sa fi prins in acel moment. Treci mai departe... si chinuirea ramane atata timp cat tu o simti, iar tu o simti atata timp cat circumstantele iti permit. Dar... schimbarea asta, nu ?
Si apoi poti sa resimti acele sentimente in cazul in care te concentrezi foarte tare si-ti amintesti fiecare aspect care era atunci, dar nu e foarte usor sa faci asta avand in vedere ca va trebui sa inchizi ochii asupra prezentului, total, si sa regandesti fiecare chestie pe care ai simtit-o atunci, sa te intorci in timp. In primul rand... nimeni nu prea face asta in mod intentionat si constient, si in al ll-lea rand, cum ziceam si inainte, e destul de greu, comparativ cu cum a fost chiar atunci. Deci... da, cu o explicatie stupida si incompleta, pot spune ca oricine trece peste cam orice... orice nu-l omoara. Si de-ti lasa urme, iti rupe o mana, iti ia un rinichi, inveti sa uiti chestia asta si sa ramana o simpla nostalgie pentru tine. Chiar si de mama ta ia o bata si te bate cu ea din senin, peste ceva timp ajungi sa nu-ti mai pese, si sa gasesti alte prioritati. Chiar si de... ma rog, orice. Te schimbi, nu prea ai de ales decat sa treci mai departe. Ori asta, ori te sinucizi in febra dramei pe care o resimti la momentul... 0. Dar daca tot treci mai departe, e putin stupid sa faci asta. Ma rog, la momentul 0 te mai poti gandi si ca o sa revina chestiile astea si de trec, dar... viata, dragostea sunt pline de riscuri, ceea ce inseamna ca noi, fie ca jucam la tombola euro bingo, sau nu, jucam tot timpul in tombola asta a vietii. Treci printr-un rahat si poate... doar poate... nu te mai paste inca unul dupa colt.
In fine, astea sunt detalii... ca sa vezi ce complicata e toata faza asta, si nici n-am zis nimic care sa se refere la titlu. Am luat-o pe fel si fel de idei mai mult sau mai putin importante sa incerc... sa ma bag in ideea principala.
Odata ce nu mai simti ce simteai in momentul respectiv, iti permiti sa te gandesti la fel si fel de chestii, ceva mai liber decat puteai atunci. Cateodata tre sa alegi intre a gandi si a simti... nu le prea poti face pe amandoua, pentru ca daca le faci pe amandoua, unul din ele va fi stricat de celalalt, depinde care e mai puternic. Da, bun, daca le poti face pe amandoua, mi-as dori sa te cunosc... mi-ar placea sa-mi petrec timpul alaturi de tine, sincer :), dar... ma indoiesc ca existi. Si daca te poti gandi la diferite chestii, automat te poti gandi si la momentele din trecut, si te gandesti la ele fara sa mai resimti durerea, drama, agonia pe care-o resimteai atunci, ceea ce inseamna ca gandesti cu totul diferit, ceea ce inseamna ca .... ? Da, aflii chestii noi, si multe, pe care nu le-ai vazut atunci, pentru ca situatia se schimba. Ceea ce inseamna ca inveti chestii noi, si din teorii noi, apar alte teorii, apar alte situatii pe care le mai gandesti, si in felul asta devii tot mai stapan pe tine avand tot mai multa informatie la dispozitia ta despre momentul respectiv. Si incepi sa iti raspunzi la chestii pe care nu le intelegeai atunci, nu ? Raspunsuri ridica alte intrebari, si tot asa mergi din subiect in subiect pana cand... in cele din urma (nu stiu cand), te si indepartezi de subiect, ca intr-o discutie intre prieteni. Pornesti de la asta, si ajungi la ... complet altceva. Acel altceva reprezinta un rezultat al unei gandiri evoluate, din punctul de vedere al... dramei precedente. Ai trecut peste drama respectiva, si acum gandesti evoluat. Ai devenit... imun la drama aceea. Asta e teoria, cel putin, nu-i asa ?
Acum daca luam proverbul: ,,Knowledge is power" (Intelepciunea inseamna putere ~ cred), mergem pe ideea ca ceea ce am descris mai sus poate insemna faptul ca... dupa ce treci peste acea drama, o gandesti, o depasesti prin aflarea intrebarilor ce te derutau, si celorlalte variabile ce te tineau in ceata, devii mai puternic avand mai multe cunostinte, nu-i asa ? Deci... ce nu te omoara, adica ceea ce te raneste profund, te aduce, poate, aproape de ceea ce crezi tu ca ar fi moarte, in cele din urma te face mai puternic, din cauza... instinctului de autoconservare ? Mai bine zis din cauza a ceea ce am zis mai sus, ca sa nu incep sa repet si sa reexplic si sa ma incurc in propriile mele cuvinte.
Ma rog, e interesant, nu ? Am desprins o chestie, poate inutila, in atatea puncte de vedere, care sunt sau nu intelese :) dar e fain sa stii fazele astea atunci cand nu vezi multe din ele, si-ti spui, in momente de ceata si durere, ca ... va trece mai tarziu, va fi mai bine, vei deveni mai puternic, si-ti spui asta in asa fel incat sa... vrei sa crezi asta, dar sa nu stii ce inseamna, si sa nu crezi cu adevarat. Sa nu stii ce se intampla, sa nu crezi ca se intampla, si... toate astea. Pai... fie ca-ti convine sau nu, fazele astea, precum si altele pe care nu le cunosc sau le-am uitat, se intampla. In felul asta functioneaza viata din punctele astea de vedere, cel putin asa cred eu, si mi se pare destul de logic.
Ma rog, din ceea ce am zis, logic ar fi sa spun: Ca sa devii cat mai puternic, sufera cat mai multe drame posibile. Asta e drumul spre putere. Dar... nu e chiar adevarat. Ceea ce te face mai puternic te si distruge, in acelasi timp. De-am fi facuti din materiale magice, sau indestructibile... inimile noastre sa bata infinit, iar neuronii nostri sa nu moara constant pana la batranete, atunci... da, as fi un masochist complet. Insa desi te distrugi, e si o parte plina a paharului.
Mnah... ma rog :) ata ete... 05:40.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu