Am avut dreptate...

Momentan e putin cam tarziu si maine am prima proba de bac, sau... de fapt o am astazi, avand in vedere ca e trecut de ora 12, insa pur si simplu nu pot dormi, nu stiu... imi pare rau pentru cei care isi fac griji pentru mine si probabil m-ar omori in clipa asta pentru ca sunt asa iresponsabil, insa... o sa incerc sa dorm din nou dupa ce termin de scris aici, desi nu e tocmai important...

Mereu mi-am spus ca nu sunt genul care sa se poata automotiva. Nu sunt genul care sa-si gaseasca un tel propriu si sa tina de el in asa fel incat sa-l urmareasca cu ambitie si incapatanare, iar astfel sa aibe incredere in sine, sa fie binedispus de chestia asta si sa fie puternic. Nu, nu am fost niciodata asa, nu pentru ca nu am vrut, ci pentru ca nu am stiut niciodata cum sa fac asta. In schimb mereu am fost genul care sa fie motivat de o alta persoana. Un amic, un cel mai bun prieten sau chiar mai mult decat atat... a fost tot timpul asa, atata timp cat aveam cat de cat respect fata de respectivul/respectiva. Totusi, trebuie sa recunosc faptul ca ma gandisem de multe ori ca e doar o prostie din capul meu si ma pot motiva si singur, fara sa fie nimeni pe langa mine, desi in acelasi timp imi ziceam c-o sa mor daca o sa raman singur, fara nimeni.

Aparent am avut dreptate. Chiar nu ma pot motiva singur in a face ceva bun pentru mine sau pentru altcineva, dar sunt ca o masina bine unsa atunci cand sunt santajat emotional de o persoana draga, atunci cand sunt rugat de catre aceasta, sau mi se face o aluzie care dintr-un motiv sau altul ma face sa ma simt aiurea ca stau aici si nu fac nimic, si in continuare, de cate ori scap de vederea altora, doar stau fara sa... ma rog, fara sa fac ce trebuie sa fac.

Cum mi-am dat dreptate ? Pai logic, a iesit la iveala cineva care scoate chestia asta din mine, acum ceva vreme, insa am asteptat sa vad daca chiar asa e, si ... asa a fost. Am mai multa incredere in mine, merg pe strada cu capul mai sus, sunt mai responsabil si... asa mai departe, doar pentru ca stiu ca altfel as dezamagi-o. Sau... bine, sa las jos mandria: Sunt asa pentru ca stiu ca se poate ascunde la colt cu o bata mare pregatita pentru fundul meu :), dar merge, nu-i asa ? Uite ca merge...

Si acum o sa mi se spuna (cum mi s-a mai zis, de altfel) ca nu ar trebui sa fac ce fac acum, adica sa ma bazez pe o anume persoana pentru a duce o viata normala, sau o viata fericita, pentru ca acea persoana te poate parasi oricand din diferite motive, pentru ca asa e viata asta... o #%^#, dar apoi, mnah... nu pot. Deci ce-o sa fac ? Pai n-o sa va zic ce-o sa fac, dar o sa va zic faptul ca urmeaza o perioada faina a vietii mele, iar daca sunt destul de inteligent incat sa nu stric totul, atunci perioada asta se va transforma in cel mai mare maraton pe care mi l-as putea imagina. Da doamne ^:)^