E destul doar sa-ti doresti ?

E una din acele nopti melancolice in care gandurile isi gasesc un locsor chiar in primul rand din mintea mea, incercand sa iasa in evidenta, reamindintu-mi, aratandu-mi si facandu-ma sa resimt unele sentimente vechi, din vremea cand credeam ca sunt fericit cu adevarat, si as vrea sa spun ca ma simt bine, si ca acum am ganduri fericite, vesele sau altele decat triste, insa nu-i adevarat. Stiti si voi cum merge treaba: ,,All good things come to an end". In singuratatea in care ma scald momentan nu reusesc sa-mi amintesc altceva decat felul in care toate acele momente s-au terminat pentru mine si pentru persoanele alaturi de care le impartaseam, si oricat de fals ar suna, imi pare rau de fiecare data, si daca as putea intoarce timpul inapoi, nu pot spune ca as vrea sa fac totul sa fie mai bine prin a corecta acele greseli minuscule, pentru ca am gresit de multe ori si am avut mereu sansa sa ma schimb in bine, dar... mai mereu ajungeam sa trag persoanele dragi dupa mine, in starea in care ma aflu si eu acum, deci... dac-as putea merge inapoi, probabil as vrea sa ma sterg din vietile lor, iar astfel amintirile acelea ar fi fost inlocuite cu lucruri banale din viata unui om plictisit de ceea ce i se intampla... un om care asteapta doar sa-i inceapa viata si... atat. Dar apoi asta e doar un gand de moment, nu ceva de care ma voi tine mereu, insa macar va fi pastrat aici, pentru a fi citit si recitit, si pentru a-mi reaminti mereu... in ce scop ? Nu stiu, dar stiu ca am nevoie sa stiu.

Daca m-as putea intoarce in timp, as vrea, sincer, sa ma sterg din gandurile altor persoane, insa nu as vrea sa sterg nimic din mintea mea. Egoist, nu ? Fiecare isi permite sa fie, cel putin de cateva ori in situatii de genul. Nu stiu daca sunt mandru de mine momentan, dar luand in considerare gandurile care-mi circula prin minte si felul in care acestea au luat fiinta, ma fac sa ma simt bine cu ce-am ajuns sa fiu.
Daca m-as putea intoarce in timp, as fii sigur sa nu sterg nimic din mintea mea, luand in considerare ca au existat mai multi oameni care mi-au purtat sentimentele pe care mi le-am dorit mereu sa le am, insa dorindu-mi, niciodata nu am reusit sa ma pastrez pe obiectivul atat de ravnit. Dorindu-mi, nu am primit niciodata... nu am simtit, iar stergandu-ma din vietile lor, ar fi putut purta sentimentele pentru persoane care chiar le-ar fi intors inapoi si ar fi fost mult mai bine, iar eu... netraind toate astea, nu mai aveam ce sa-mi doresc atat de mult, si nedorindu-mi... poate le traiam...

Dar ce stiu eu ? Poate e doar o pierdere de timp sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost altfel. Poate ar fi fost totul la fel, sau poate ar fi fost mai rau decat s-a intamplat deja, dar cel putin stiu sigur ca totul a fost scris deja si inca se scrie in continuare. Bine pentru mine faptul ca in continuare foaia e alba si nu sunt nici pe-aproape de batranete incat sa nu-mi permit si mai mult timp sa ma redresez... vedeti ? Stiu sa fiu si optimist, chiar si daca e putin...

Mereu m-am gandit la intrebarea: Daca mi-as fi dorit destul de mult, poate s-ar fi intamplat. Daca mi-as fi dorit destul de mult sa nu fiu singur, cred ca acum nu as mai fi fost. Daca mi-as fi dorit destul de mult sa am o persoana langa mine alaturi de care sa ma simt cu adevarat bine, poate ca as fi avut, iar daca mi-as fi dorit intr-adevar sa apreciez ceea ce am avut, s-ar fi intamplat si asta. Se poate sa nu-mi fi dorit destul ? Sau poate lucrurile nu merg chiar mereu asa ... ? Nu stiu daca are cine sa-mi raspunda la intrebarea asta, dar cum ziceam, nu cred ca are rost sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat. Pot sa ma gandesc, cel putin, la ce s-a intamplat deja si sa traiesc acum, cu adevarat, ceea ce a fost atunci, daca atunci am fost atat de ocupat dorindu-mi si incercand sa am grija sa fie totul asa cum credeam ca trebuie. Macar acum, cat scriu ce scriu aici, sa simt si sa nu gandesc, sa fac si sa nu regret, sa zambesc si sa nu vars lacrimi, sau poate sa vars lacrimi si sa nu zambesc... oricum pentru mine cam tot lucrul acela este. Un sentiment puternic iti strapunge sufletul facandu-te, ori sa nu-ti mai poti lua ochii din ochii altei persoane anume, si sa zambesti din toata inima ta, sau sa nu-ti poti lua ochii de la geamul stropit cotinuu de ploaie (chestie care se intampla acum), sau de la cerul, de obicei, instelat...

Eh, nu stiu cat de siropos e faptul ca incerc sa transmit sentimente fara ca macar sa le conturez cum trebuie, facandu-ma sa arat ca un amator, dar macar stiu ca a contat pentru mine 10 minute, si m-a facut sa ma simt ok. Nu e cu nimic diferit de atunci cand si voi va simtiti singuri, sau tristi, sau fericiti, si atat de multe ganduri curg pur si simplu ca un rau involburat, fara a putea sa tineti pasul cu starile care se schimba prea repede. Eu doar incerc sa tin pasul :) ...