Vreau sa-ti car din greutati...

Incep prin a spune ca asta e postul meu cu numarul 100. Yaaaaaay!! ... ce fain, ah ?

Cineva mi-a zis acum vreo cateva zile ca-mi repet din ideile pe care le scriu aici, si avand in vedere cat de des imi recitesc eu blogul, adica ... niciodata, nu prea aveam idee la ce naiba se refera, asa ca tin sa imi cer scuze anticipat daca ati mai citit ceva asemanator aici. Faza e ca nu mai tin minte sa fi vorbit despre asta, si cum am zis... asta e postul cu numarul 100, deci e destul de logic ca n-am de gand sa caut prin celelalte postari. Am nevoie sa scriu asta acum, asa ca o voi scrie si gata...

Fiecare din noi avem prieteni pe care poate ii avem doar asa sa nu fim singuri, ii avem pentru ca unele din accesoriile lor sau obiectele lor sunt tari si find alaturi de ei, le putem folosi, pentru ca arata super si ne ridica popularitatea, pentru ca sunt asemanatori voua si in felul asta va simtiti bine alaturi de ei, sau... definitia mea favorita de prieten: Pentru ca pur si simplu vreti sa fiti langa el, fie ca altcineva stie sau nu, fie ca veti fi langa acesta afara sau in casa, in pustietate sau in plin oras. Cum ar spune altii: Il iubiti pentru cine e si atat...

Ei bine, nu am de gand sa incep sa comentez despre absolut tot ce inseamna prieten, ce ar trebui sa faca un prieten, ce nu ar trebui sa faca, sau toate regulile astea care tin de a fi un prieten, dar voi vorbi de chestie pe care ati patit-o toti, inclusiv eu... si voi vorbi despre ce mi se pare mie corect in cazul asta... sau mai bine zis: ce-am invatat pe calea dura.

Asa-i ca vi s-a pus problema de multe ori sa va aflati intr-un bucluc care sa va deprime sau sa va enerveze, iar acel prieten credincios ar fi vrut sa va asculte si sa va ajute sa carati povara asta, sa nu fie asa greu, insa ati incercat sa-l refuzati politicos pentru ca... are si el problemele sale, si nu e drept sa dai din halterele pe care le ai si stii cat sunt grele si altora, pentru ca nu e drept, nu merita asta, si fiecare isi poarta povara. Right ? Wrong ... voi, impreuna cu mine, sunteti niste orbi pentru ca niciodata nu schimbati (imaginativ) locurile cu acel prieten, si va imaginati ca doar voi tineti la el, si el nu tine la voi in asa masura incat sa vrea cu adevarat sa-si ,,murdareasca" mainile pentru a va ajuta, si fara a va cere ceva in schimb, ci doar recunostinta din ochi, macar atat puteti. Acum, pe bune (ce stupid mi se pare sa scriu la persoana a lll-a plural. Imi cer scuze, abia acum am observat. Trec la persoana a ll-a singular), gandeste-te atunci cand un apropiat a avut o problema care chiar l-a demoralizat. Nu ai vrut sa-i fii alaturi, pur si simplu, sa-i asculti toate problemele, poate chiar sa iei din starea care-l apasa asupra ta ? Ai facut asta, fii serios si lasa-ma-n pace. Ai facut-o... iar acum te intreb: A fost greu ? Nuuu, pai cum naiba sa fie greu ? Ba din contra, a fost chiar ceva super faptul ca i-ai fost alaturi, si ai face-o oricand (aproape), atata timp cat stii ca poti face asta, deci esti in stare... de ce ? Pentru ca nu e nevoie sa fii geniu pentru a vrea sa fii alaturi de cineva in clipe grele. Nu, trebuie sa-ti doresti sa-l asculti, sa-i intrii in papuci in timp ce-l asculti si sa incerci sa simti ce simte si el, dupa care sa-ti dai o parere elaborata si argumentata despre ce crezi tu in cazul de fata, dupa care sa deviezi de la subiect cu ceva asemanator care ti s-a intamplat tie, apoi discutia merge de la sine. E greu ? Daca e greu, atunci esti un prieten de tot rahatul, daca-mi permiti sa-ti spun asta. Dar apoi stiu ca acea persoana a ll-a cu care vorbesc acum e doar imaginara. Cine a citit pana aici nu are cum sa se simta... fraieri nu citesc blog-ul meu, ci oameni care au avut cel putin un prieten adevarat in viata lor, sau macar aproape de prieten adevarat, si au vrut sa ajute pe bune, au vazut cum te simti cand faci asta, si au trecut prin experienta aceea in care refuzi sa te lasi ajutat din cauza ca ti se pare putin cam prea greu pentru cel care se ofera... dar daca exista cineva care se simte la faza cu rahatul, atunci il provoc sa ma injure cu mesajul: Nu-mi pasa si... altele, dar il las pe el sa se gandeasca.

Ok, poate sunt putin enervat in seara asta, nu stiu de ce... asa fara motiv, sau poate din cauza ca as vrea sa ajut pe cineva insa nu stiu exact cum, sau poate ma simt eu nesigur pe mine momentan, sau poate doar ma simt singur... sau poate fara motiv. Sau poate toate astea... heh, stiti si voi de gluma, banuiesc... daca stiti, asta n-o sa va ajute aici, pentru ca am vorbit serios. Adica am incercat sa ma descarc de tot scriind, nu doar de cateva idei... asta-mi place sa fac, asta voi face, stiu ca blog-ul suporta. As putea sa-l aseman cu un prieten care vrea sa ma ajute, doar ca aici nu prea are de ales. Eu sunt in control, ha, ha...

Dar acum, serios... stiti bine ca vreti sa va ajutati prietenii, si pentru ca ei sunt la fel de retinuti ca si voi, trebuie sa-i convingeti sa va lase sa le sariti in ajutor, dupa care toata lumea rade fericita si totul ramane de domeniul trecutului. Oh, shit, iar persoana a lll-a...

A, imi cer scuze daca am facut acuzatii din astea fara baza. Ziceam si eu pentru ca stiu cum am fost si eu in trecut, si, cum am zis... am invatat sa fiu altfel the hard way, si nu o sa va povestesc cum a fost, pentru ca nu vreau.

Mnah, retinut-ati ? Daca sunteti intr-o situatie naspa, profitati de ajutorul unui prieten. Daca nu va ajuta el, atunci cine ? Daca tot va e frica de faptul ca picioarele lor se vor rupe ca si stixurile atunci cand le veti pune povara pe umeri, schimbati locurile si imaginati-va ce ati face pentru el daca situatia ar fi viceversa. Acum e mai usor de inteles, nu ? Bun, te-ai prins... acum tine-te bine.