Blestemul vederii...

Ei bine, sa incerc sa fac un fel de filozofie despre cat de tampit isi foloseste omul darul vederii, abilitatea de a observa lucrurile, detaliile din jurul sau, felul in care vederea il impiedica sa vada ceea ce nu poate fi vazut cu ochiul liber...

Ma enerveaza profund felul in care oamenii se neglijeaza reciproc zilnic din cauza unor defecte fizice (zic ei) sau mai stiu eu ce motive pot indruga, isi imagineaza ca pot vedea perfectiunea din momentul in care in care o ,,observa", chestie care mi se pare absolut stupida, mai ales ca nu e mai deloc sustinuta de motive reale, puternice, sau credibile, sau cum le-as mai putea numi. Personal cred ca nu prea ai cum sa-ti dai seama daca un om este intr-un fel anume privindu-l, doar, uitandu-te la mutra lui si spunand ca are nasul nu stiu si ca i-ar sta mai bine altfel, sau ca are parul aiurea si ce fel de imaginatie sau gust are cand si-l face in felul respectiv, sau... mnah, asa mai departe. Ma intreb oare cate persoane cu o dorinta de a vedea mai mult decat ce au in fata ochilor mai exista, pentru ca din cate observ pe strada, sau pe internet, sansele mele de a descoperi o asemenea persoana sunt destul de mici, desi nu pot merge la exagerari, pentru ca sunt si din astea, dar... in scadere judecand trecutul. Oricum, filosofez si eu aiurea pe-aici.

Ma gandeam, totusi, la o chestie interesanta. Oare cum ar fi sa fim toti orbi, sa nu ne mai putem vedea, doar sa ne auzim si sa ne simtim cu celelalte simturi ? Bine, facand abstractie de haosul care ar fi, ca nah, aici e doar imaginatie, o tentativa de a stimula cateva idei. Ma intreb cat de bine te-ai simti alaturi de un tip foarte urat si foarte nepopular, dar care are idei asemanatoare cu tine, sau cum te-ai simti cu o tipa grasa si... nah, asa mai departe, care sa aibe un caracter foarte compatibil cu al tau si... cu precizarea ca nu o poti atinge (:D). E totusi interesant sa stai sa te gandesti cat de multe pierzi din cauza ca te iei dupa aspectul fizic al unei persoane si ignori ce-ar putea avea de spus, felul in care ar putea fi alaturi de tine... e interesant sa stai sa te gandesti.

Eu nu stiu daca as avea curaj, insa oare cum ar fi sa te pui pe o banca intr-un parc, sa inchizi ochii si sa incepi sa povestesti cu prima persoana care se aseaza langa tine, sa porti discutii lungi, cel putin sperand ca acel cineva sa nu te considere un ciudat si sa plece de langa tine, dar ar fi totusi destul de interesant, te-ai simti destul de bine, mai ales daca ai avea una din perioadele acelea in care urasti pe toata lumea, sau cel putin pe toti cei pe care-i cunosti. Sau cum ar fi sa te duci la cineva si sa-i spui cum te numesti, sa o inviti la o discutie, iar acesta sa accepte cu zambetul pe buze. Probabil ca daca incerci asta in ziua de astazi, respectivul va considera ca faci misto si se va indeparta, ca nah... majoritatea care fac asta, o fac pentru a se amuza pe seama celui intrebat. Naspa...

Ma gandeam intr-un timp ca as vrea sa am o prietena care sa arate bine, care sa fie oricat vrea ea de slaba, dar sa nu fie grasa, care sa aibe parul lung si sa nu se machieze si tot felul de caracteristici din astea normale si naturale, insa pe masura ce ,,experimentam" viata in cele mai aiurea conditii mi-am dat seama ca risc sa fiu singur langa o asemenea fata frumoasa care nu ar stii ce sa-mi spuna care sa ma consoleze pentru ca eu am fost foarte tampit sa iau prima tipa faina care m-ar putea accepta si nu m-am gandit ca ea nu ma poate intelege, sau nu ma poate cunoaste sau pur si simplu nu vrea, iar acum daca zic cuiva ca nu-mi pasa de cum arata, imi pasa de caracter si personalitate, nu ma crede... pentru ca toti spun asta, dar macar jumatate o zic la vrajeala. Iarasi naspa...

Heh, m-am uitat adineauri (din nou) la filmul Blindness, si am vrut sa scriu aiurea cam ce am reusit sa prind din film, si sper ca am reusit. Oricum, ma simt bine ca am avut un subiect pe care sa-l dezbat si eu dupa o perioada de tacere, si e foarte aiurea ca cel mai probabil va urma o alta perioada de tacere pentru ca... mintea mea e goala... sau as putea spune ca e oarba, nu mai vad nimic cu mintea. Acum tre sa incerc sa vad altfel, sau risc sa raman la fel de orb, dar asta e altceva si ma doare deja capul.