E fain sa iubesti ca un prost, chiar e, in masura in care reusesti sa devii prea prost sa realizezi ca persoana de langa tine nu-ti intoarce 100% din sentimente, poate nici 50%. Atata timp cat nu iei asta in considerare, nu exista eveniment pe pamant care sa-ti strice buna dispozitie sau pofta de viata, insa in momentul in care intri cu capul in subiectul acela, intri cu totul si nu mai iesi, pentru ca va fi singura chestie care te va obseda, si sa iubesti ca un prost va insemna sa stai in jeg ca un prost. Nu ma refer ca cineva te va rani foarte tare, sau isi va bate joc de tine, doar ca de la a fi inger care zboara printre norisori, nestiind ce-i aia gravitatie, ajungi sa dai cu fundul de pamant, si sa ramai cu el prins acolo, afectat de gravitatia aceea care te trage in jos, si vei resimti atractia respectiva cu atat mai mult cu cat ai fost inconstient de existenta ei. Ma rog, intelegeti metafora, sper...
Cand m-am apucat sa scriu aici, nu am mers pe ideea ca voi stii despre ce vorbesc, ci mai degraba ca voi prezenta o problema care ma deprima destul de tare. Zic si eu asa, sa nu va asteptati la informatii foarte utile, in caz ca aveti problema asta...
Un sentiment foarte, foarte greu de inghitit ? Sa iubesti si sa-ti doresti din tot sufletul sa nu mai simti asta, dar sa nu poti. Asta mi se pare mie ca e tortura psihica. Explicatia nu e greu de ghicit daca ai putina imaginatie. Vorbesti cu persoana respectiva, o iubesti din tot sufletul, si vrei sa o faci fericita, dar in fiecare secunda iti amintesti ca ea nu te vrea si altcineva, in cele din urma, o va tine in brate, o va face fericita si... alte lucruri. Vrei sa renunti la ea, vrei s-o alungi de langa tine, insa in momentul in care ea tinde sa se indeparteze, iti pare foarte, foarte rau si vrei s-o faci sa se intoarca, dar ea nu se intoarce decat foarte putin, si ramane un pic mai departe de tine cat sa te faca sa suferi si mai tare dupa ea, dar destul de aproape incat sa nu te distruga complet. Sa vrei sa-i bagi de vina, s-o jignesti s-o judeci, s-o critici din toate punctele de vedere, sa-i spui orice-ti vine pe suflet in clipele acelea, si apoi sa regreti tot ce-ai spus cand termini si sa-ti vine sa te zgarii pe fata incercand sa retragi ce-ai spus. Toate astea repetandu-se iar si iar si iar...
Si nu, nu prea exista cale de scapare, decat... sa nu mai simti nimic. Si sa nu mai simti nimic inseamna sa ... ma rog, nu stiu ce inseamna, nu stiu exact cum sa nu mai iubesti o persoana. Sunt persoane care isi revin imediat din indragosteala, si isi indreapta atentia rapid catre altcineva, insa sunt altele care iubesc aceeasi persoana multa, multa vreme... acum depinde si cata experienta ai in domeniu, cat de patit esti, cat de tare vrei sa fii fericit, cat de multe cunosti despre dragoste si tot asa. Pe la inceput te indragostesti foarte usor, si apoi iti trece foarte usor, dar cu cat trece timpul, devine tot mai greu sa le faci ori pe una, ori pe alta... ca nah, intervin dubiile, paranoia, neincrederea, frica de a fi ranit. Depinde de persoana, depinde de cat de multe stii despre subiect, de cat de mult vrei sa fii fericit, si de cat esti dispus sa risti pentru fericire. Odata ce ai riscat mai multe, devine tot mai greu sa risti... nimanui nu-i place sa piarda, si cu cat pierzi mai mult, cu atat iti displace mai tare.
Nici nu stiu cum sa mai zic... ca si persoana care gandeste o gramada, n-am nici cea mai vaga idee cum ar trebui sa iesi din situatia asta. Cum am zis mai sus, cineva iti poate spune ca nu poti iesi din situatie, tre doar sa te obisnuiesti si sa-ti ocupi mintea cu altceva, pentru ca daca iubesti cu adevarat, n-o sa-ti revii niciodata cu adevarat, iar alte persoane iti vor spune ca iti revii imediat daca renunti imediat la persoana respectiva, si cunosti o alta persoana mai tare si asa, dar apoi daca renunti la ea, poti regreta multa vreme faza si daca incerci sa te reintorci la ea, te doare enorm ca nu o mai poti recastiga, iar daca nu incerci, te simti ca un las si-un prost ca n-ai nici macar atat curaj si asta e motivul pentru care esti nefericit.
Stiti care e partea si mai naspa ? In momentul in care te aflii intr-o situatie de genul, nu mai prea vezi decat partile rele din orice situatie, find constrans de sentimente negative. Iti vine sa iubesti si sa urasti in acelasi timp, fiecare minut din fiecare zi, cateodata doar sa urasti, alteori doar sa iubesti, dar niciodata niciuna. Find tras intr-o parte si-n alta atat de tare, incepi sa nu mai fii atent la detaliile la care erai atent inainte, iar aici ma refer la anumite lucruri pe care le face persoana de care esti sau erai indragostit. Gesturi simple sau si complexe... iti poate da de inteles ca regreta si te-ar vrea inapoi, dar nu poti vedea asta, chiar de vede lumea-ntreaga, tu nu vezi. Daca-ti spune asta, nu o crezi cu adevarat, pentru ca... sentimentele sunt sentimente. Nu le poti manipula dupa bunul chef... si ramai tot in cutia aia in care te chinui singur si o sa suferi indiferent de ce se va intampla, iar suferinta ta depinde de ce fel de persoana esti, cat de ranit ai fost in trecut, cum ai raspuns la ranile respective, cat de indragostit esti acum, si fel si fel de variabile. Zic asta ca sa stiti cat de stupid poate fi sa-i dai cuiva de genul sfaturi fixe. Nu toti oamenii sunt la fel din punctul asta de vedere, deci sfaturile sunt fluide, in functie de persoana in cauza. Dar... in fine.
Micuta mea pagina de jurnal, ce-am facut din tine, of, of... merci ca ai stat alba in fata mea si te-ai lasat atacata de gandurile mele mai mult sau mai putin stupide sau naspa. O sa stai mereu langa mine, ajuntandu-ma sa-mi pastrez anumite momente din viata imortalizate in niste cuvinte bagate la intamplare... sa le recitesc si sa-mi spun: Ce prost/destept eram odata. Sau... alte caracteristici...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu