Dragostea vesnica si sentimente ascunse

Ati auzit zvonuri despre dragostea vesnica ? Acea dragoste care atunci cand apare, va ramane alaturi de noi pentru totdeauna, mereu intensa, mereu inflacarata, si daca asta nu se intampla in cazul unei relatii, exact asa, atunci nu e dragoste vesnica ? Mie-mi suna ca si: Daca faci un pacat, ajungi in Iad, si punct, adica... ceva nu e in regula, doar un zvon stupid ca un fel de superstitie, de care te temi prea mult sa-l cercetezi, sau e prea greu s-o faci, si e mai simplu sa crezi asta...

Am scris multe chestii despre dragoste, pentru ca-mi place mult sentimentul, felul in care el apare in noi, felul in care se dezvolta, sau felul in care dispare incet, cum ramane ascuns pe-acolo, gata sa iasa in evidenta cu ,,stimulul" potrivit, dandu-ne speranta, luandu-ne speranta, si tot felul de lucruri de genul...

Acum am de gand sa dau cateva idei despre ce inseamna pentru mine ,,dragoste vesnica". Daca exista asa ceva, cand apare, de ce, sau... de ce nu exista in felul in care se vorbeste peste tot. Si de unde stiu ? Pai ma gandesc foarte, foarte mult la asta, si gandesc din o gramada de puncte de vedere. La un moment dat trebuie sa-mi iasa si mie ceva idei proprii, nu tre neaparat sa le iau de altundeva sa le stiu, pentru ca ele apar, la un moment dat, undeva.

Ce parere am eu de dragoste ? E un sentiment... ce inseamna un sentiment ? Exact ce inseamna si ura, tristete, melancolie, fericire, bucurie, si-asa mai departe. Fiecare din sentimentele astea isi are propriile caracteristici, fiecare incepe din anumite motive, anumite seturi de evenimente, dispar din alte chestii, si tot asa, continuand cu teoriile despre sentimente. Acum, mergand pe parerea mea, dragostea e cam cel mai complicat sentiment dintre toate. De ce ? Pentru ca, dupa parerea mea, el evolueaza din alte sentimente, oricare-ar fi ele, si poate sfarsi cu sentimentele respective. E cel mai respectat sentiment dintre toate, deci are cele mai multe interpretari, se dezvolta foarte tare din acelasi motiv: E foarte apreciat. Se scriu carti despre dragoste, se scriu zvonuri, se dau teorii, se scriu fantezii, basme, povesti care se contrazic in ele, dar fiecare are dreptate. Ganditi-va cat de fascinant ar fi, daca va intereseaza chestiile astea, sa cititi o carte strict despre ura, strict despre fericire, strict despre obsesie, luata din fel si fel de ipostaze, puncte de vedere. Sunt aproape sigur ca majoritatea dintre voi at fi mai mult decat fascinati. Daca luati o carte despre dragoste, nu stiu cat de fascinati ati fi... probabil deja ati auzi o gramada despre asta, v-ati gandit la foarte multe lucruri care sa aibe legatura, e foarte... discutata. A devenit atat de complicata de oameni incat ei nu se mai deranjeaza sa o inteleaga, se lasa condusi de zvonuri, povesti. Fascinant, nu ?

Cate se pot discuta despre ea, cate pagini as putea scrie, cred ca m-ar durea degetele, si poate nici n-as prea avea dreptate, pentru ca... mai am multe de invatat, si-mi vine sa-mi adaug propria versiune in poveste, propriul meu subiectivism, care s-ar bate cap in cap cu alte subiectivisme gasite pe alte bloguri sau in alte parti. De data asta mi-am propus sa scriu despre dragostea vesnica, si felul in care ea se ascunde in noi, ramanand nedetectata, asa cum, de altfel, am scris in titlu. Si, vai... ce mult am discutat si nici n-am pomenit de asta, asa-i ? Atat de mult imi place sa scriu despre :). Sa vedem cat ma tin degetele sa scriu despre subiectul in sine...

Cum am zis mai sus, sentimentul in sine il poti resimti datorita unei serii de evenimente, precum si datorita unei persoane de langa tine, felul in care se poarta, felul in care tu observi anumite caracteristici, ce interpretezi tu la ea, si o gramada de alte puncte de vedere pe care le asimilezi intr-o anumita ordine care te poate face sau nu sa te indragostesti, incet... sau repede. Acum... sa fim sau nu de-acord cu faptul ca daca te indragostesti pe bune, ramai indragostit, iar daca nu ramai indragostit, atunci n-ai fost indragostit niciodata ? Pare putin cam tras de par, dupa parerea mea... sentimentul sa fie atat de special incat ridicat la nivel de fantezie, neatinsa de nimeni.

Nu e adevarat, dupa parerea mea. Si nu ma refer la faptul ca dragostea adevarata nu e ... adevarata, sau faptul ca nu esti indragostit daca nu e vesnic. Ma refer la faptul ca nu e adevarat ca dragostea e vesnica absolut mereu. cel putin nu cea intensa. Fiecare sentiment are propriile sale conditii, si propriile sale serii de evenimente necesare pentru a ramane acolo, pentru a disparea, pentru a creste sau nu in intensitate, si asa mai departe. Are nevoie si de o gandire pe masura, un stil de interpretare potrivit, si tot soiul de alte chestii care sunt mult prea greu de inteles. Dupa parerea mea, dragostea poate, sau nu, sa fie vesnica, in functie de cateva chestii...

Poti sa te indragostesti de o persoana, si s-o privesti de la distanta, sa o savurezi din toate punctele de vedere si sa o visezi in diferite ipostaze. Cum ar fi sa fie real, cum ar fi sa te iubeasca si ea, cum ar fi sa nu mearga deloc... si tot asa. In timp, nu mai prea ai rabdare sa tot visezi, si poti face una din doua chestii (sau mai multe, daca esti creativ): Sa iti incerci norocul si sa provoci un sentiment reciproc, sau sa renunti si sa ... o depasesti, sau asa ceva. La a 2-a chestie, e foarte probabil, in cazul in care te indragostesti, sa tii minte dragostea asta multa vreme, sa nu fii in stare sa te atasezi de altcineva, cel putin nu usor, si sa tii de ea, de persoana respectiva, de ceea ce simti pentru ea, pana apare, daca esti dispus sa fii atent, si esti in stare sa lasi de sentiment, o alta persoana care sa-ti ia mintile, poate mai tare decat... cealalta. Sa te indragostesti, sa inlocuiesti dragostea cealalta, sau sa crezi ca faci asta, atasandu-te de altcineva, si... stiti voi cum merge.

Nu stiu sigur daca ati mai patit chestii de genul, dar... sunt aproape sigur ca, in cazul in care ati renuntat la cineva pe care-l iubeati, fara ca alte sentimente negative sa fie implicate, continuati sa tineti la acea persoana, undeva in fundal, undeva in subconstient, chiar daca sunteti capabili sa simtiti ceva cu mult mai intens fata de altcineva, ca apoi sa nu mai simtiti acel ceva fata de acel altcineva, dupa care sa va intoarceti la amintiri, sa... resimtiti un micut ceva pentru... sa spunem, cineva din trecut. Nu ? Se intampla, cateodata... din punctul meu de vedere, de fiecare data, dar... sa zicem doar cateodata.

Sa fac o paranteza, e atat de greu sa ma mentin pe o idee cand scriu despre asta, abia reusesc, incepe sa ma doara capul incercand sa asez ideile in ordine. Nici eu nu sunt sigur ca inteleg exact ce scriu, dar... ma rog. Din greseli invatam, daca suntem atenti la ele :).

Continuand ideea dinaintea parantezei, consider ca poti sa ai sentimente ascunse, pe care nu le poti detecta nici macar tu, datorita unor... ,,chestii" dinauntrul tau, poate sentimente fata de altcineva, poate frica datorita unor amintiri pe care le ai, poate niste lucruri din subconstientul tau care te fac sa nu mai simti nimic dupa ce ai simtit, sau poate, facand o micuta paranteza, sa te faca sa simti cevea, desi tu, cu adevarat, nu simti nimic. Cred ca orice e posibil, dar e stupid sa alegi, la intamplare, una din chestiile astea. Cel mai fain e sa-l lasi ascuns, si sa profiti de diferite ocazii. Poate o sa iasa la lumina singur. Stiti voi... seriile de evenimente.

Bine, a fost stupid ce-am zis, cred. Sa dau un micut exemplu, mai bine: Presupunem ca ma indragostesc de o fata, foarte tare. Incerc sa provoc sentimente reciproce, si... reusesc, nu reusesc, in cele din urma ea se indeparteaza de mine. Eu, dupa munca de convingere si lupta pentru ea, ma resemnez si imi inchid inima fata de ea, o las... cum se spune: Libera. Timpul trece, eu experimentez chestii noi, cunosc oameni noi, ma atasez de alte tipe, ma despart de ele din diferite motive. Dupa o vreme, poate dupa ani, dau nas in nas cu persoana respectiva. Poate s-a schimbat, poate ca nu, dar... daca am avut sansa sa simt caldura din partea ei, in trecut, si daca am sansa sa o resimt acum, pun in pariu cu voi ca sentimentele pe care le-am avut se retrezesc, ca si cum au fost acolo tot timpul, ca si cum am fost indragostit mereu, chiar daca eu am incetat, in timp, sa ma mai gandesc la ea. Si nu ma refer la chestii obsesive, sau alte stupizenii, ci ma refer la... a-mi fi drag sa o privesc, sa ma gandesc la ea, sa ma gandesc la prima conversatie pe care o am cu ea dupa multa, multa vreme. Sa petrecem timp impreuna, si din anumite motive sa nu mai vorbim, din nou. Fara sentimente negative, fara certuri, fara altele, pur si simplu. Mie unul mi s-ar intampla din nou aceeasi chestie si peste ani, iarasi. Sunt... sigur. Fie oricine-ar fi acea persoana.

De ce zic chestiile astea ? Cum am zis la inceput, sentimentele sunt sentimente, iar dragostea e un sentiment care, din punctul meu de vedere, evolueaza dintr-un sentiment, sau se sfarseste intr-altul, de obicei intr-unul negativ. In cazul in care nu sfarseste in alt sentiment ci doar... sfarseste si atat, el ramane acolo, dintr-un motiv clar, si anume, e vorba aia: ,,Te iubesc pentru cum ma faci sa ma simt". Toata lumea tanjeste dupa liniste, dupa fericire, dupa alte lucruri de genul, si... ele sunt destul de greu de obtinut. Daca o persoana reuseste sa te faca sa te simti asa, fara sa faca ... ceva in privinta asta, doar... existand, o sa tii minte asta, o sa tii minte, fara sa te prinzi cum se intampla asta, felul in care ai reusit sa te simti fata de ea.  O sa tii minte ceea ce ai nevoie sa tii minte, lucrurile care-ti lipsesc.

Cred ca prin asta vreau sa spun ca dragostea chiar e vesnica, in cazul in care nu ,,muteaza" in alte sentimente. In cazul in care, daca simti dragoste, dupa care simti dezamagire, regret, plictiseala, in cazul in care nu mai ai nevoie sa fii indragostit de acea persoana, poate insemna ca te-ai indragostit de o interpretare a ceea ce e persoana respectiva, iar interpretarea aceea a disparut, in timp, si nu se va mai intoarce, tu ai inteles asta, iar dragostea a disparut, ca intr-un basm, in care te indragostesti de o fantezie.

In cazul in care tei ndragostesti de cineva real, insa... merge tot timpul asa. Tu tii minte asta, n-o sa uiti, pentru ca ai nevoie de asta.

Okay, nu stiu exact daca vreti sa ma injurati acum, dar... vreau sa spun ca tot ce-am scris aici sunt simple puncte de vedere care, poate pot fi contrazise usor prin alte puncte de vedere. Ar fi prea complicat sa evidentiez tot ce gandeste lumea, si ar fi la fel de complicat pentru voi sa intelegeti. Ar fi complicat pentru noi toti, de-aia am pornit, de fiecare data, cu cate-un punct de vedere pe care sa-l interpretati, de la care sa porniti voi cu alte idei, de la care sa pornesc si eu, pe masura ce scriam, ca doar... de-asta scriu, in mare. De-asta imi place blogul meu. Ma ajuta sa gandesc, sa gasesc fel si fel de idei noi, sa ma relaxez, si toate alea.

... puteti sa ma contraziceti foarte usor. Si e bine, pentru ca asta inseamna ca ceea ce-am scris aici si-a atins scopul. V-a facut sa ganditi. Daca nu v-a facut sa ganditi, atunci, poate nu v-a interesat suficient, si mergeti pe alta postare :) sau, intr-un mod dramatic, pe alt blog... ceea ce-ar fi aiurea pentru mine, dar... ma rog.

Uite o piesa pe care-am ascultat-o pe repeat scriind ce-am scris aici.