Vreau o vacanta...

Dar nu orice vacanta...

Povesteam astazi cu o prietena despre ce ar insemna sa-ti iei o vacanta de la tine insuti, sa te indepartezi de ego-ul tau si sa te regasesti in alta parte. Cred ca e un mod de a te calma, de a scapa de unele lucruri care te preseaza si un mod de a-ti rezolva unele probleme care-ti macina mintea.

De foarte mult timp am impresia ca am o gramada de chestii pe cap, insa incerc sa ma uit in stanga si-n dreapta, dar nu vad nimic, nu aud nimic, nu stiu nimic. Peste tot e ca un fel de ceata. Ma simt ca si cum as primi palme din senin, o situatie complet stresanta, de care vrei sa scapi insa nu sti cum. Asa ma simt si eu acum, nu stiu de ce, poate de la amintiri, poate de la constiinta sau de la gandul ca se va intampla ceva pe viitor, dar tot ce stiu e ca vreau sa scap, sa plec, sa ma duc si sa revin mai tarziu, mult mai tarziu. Uneori ma gandeam cum ar fi sa dorm o saptamana sau doua continuu, doar sa visez chestii aiurea/aleatorii, lucruri care sa nu aibe legatura cu gandurile mele sau cu chestiile care ma deranjeaza, doar sa urmaresc sau mai bine zis sa traiesc diferite povesti care sa ma faca sa uit cine sunt, de ce exist, ce ma deranjeaza, ce-mi place, adica sa ma indepartez de mine. Bine, sa ma duc si sa adorm cam o saptamana nu e tocmai cea mai practica solutie, deci trebuie sa ma gandesc la altceva, insa nu stiu, chiar nu ma pot gandi la nimic, n-am nici o idee buna...

Prietena asta a mea cu care-am vorbit mi-a propus sa ma detasez de la toate chestiile astea electronice care ma tin aici legat in casa si ma tin legat de unele probleme care ma sacaie, insa nu am prea stat pe ganduri si am refuzat-o. Ahm, da... poate ca (de exemplu) calculatorul asta ma tine aici tintuit, insa nu stiu de ce nu as prea putea renunta la el. Mai intru pe messenger, mai povestesc (sa dau iarasi un exemplu - cu ea), mai citesc blog-uri, mai scriu in al meu, mai vad un film, mai ascult o muzica si-asa mai departe. Bine, am incercat si sa ies, dar nu m-am simtit niciodata ok oriunde-as fi fost, sau nu... mint. M-am simtit bine cand am fost la ea sau am fost pe la festivalurile astea anime (Nijikon/Otaku) unde m-am intalnit cu prieteni (cunoscuti pe net) care ma cunosteau cat de cat si puteam povesti cu ei fara sa ma plictisesc. Da, cred ca in felul asta reuseam sa ma detasez, insa nici ideea asta nu e tocmai practica. De ce ? Costa mult si nu am timp sa tot vizitez orase, desi am vizitat cateva pana acum si a meritat de fiecare data. Oricum... pana acum am 2 alternative: sa visez si sa ma duc in locuri mai indepartate la prieteni. Asa, altceva ? ... nu, zero...

Sincer, nu prea pricep sentimentul asta, desi incerc sa-l inteleg. Cum e sa te aflii in ceata si de cate ori incerci sa te uiti atent undeva, parca dai cu capul de un zid si cu cat trece timpul, cu atat ti-e mai frica sa nu te mai lovesti de ceva. Cam asa ma simt si eu. De cate ori incerc sa reflectez asupra chestiilor care ma deranjeaza, incepe sa ma ia o durere de cap si incep sa ma simt foarte, foarte tampit, sa nu mai spun ca incep sa am o stare urata. Poate ar trebui sa vorbesc cu cineva, insa cine ar avea chef ? Hm, eu si talentul meu de om sociabil... mda, ar trebui sa-mi dau una in cap si sa realizez ca sunt prost ca apoi sa invat sa nu mai fiu prost, adica sa reusesc sa-mi ies din carapace, ca apoi sa incep sa uit ce inseamna sa stai singur tot timpul. Sau poate-ar trebui sa invat cum sa-mi iau o vacanta de mine insumi. Sau poate ca astea doua sunt una si aceeasi chestie... aa, durere de cap... as vrea sa dau un cap un gura cuiva acum.

Deci, daca-mi iau o asemenea vacanta, cine vine cu mine ? Fac cinste cu... nu stiu inca, dar vor fi chestii gratis! Come, you're all invited.