A inceput scoala si pentru mine...

Pana acum am ezitat sa scriu despre chestia asta. Ma gandeam ca e un subiect oarecum stupid, mai ales ca e a Xll-a oara cand incepe scoala si deja incepe sa devina monoton, insa mi-am amintit ca anul asta vreau sa fie diferit fata de cum au fost anii trecuti. Eu nu sunt neaparat genul ce iubeste ce se studiaza pe-acolo, genul ce iubeste sa ia note bune si sa fie elev model si-asa mai departe. Pana acum am fost foarte lenes deoarece mi-a displacut enorm tot ce inseamna ,,scoala". Acum, insa, m-am prins de cateva chestii pe care le stiam si inainte insa abia acum m-am prins cu adevarat. Viitorul meu nu va fi unul monoton in care va trebui sa ma trezesc dimineata de dimineata incercand sa fac un ban lucrand intr-un loc pe care-l detest, facand chestii care-mi provoaca sila sau stres (sau amandoua si altele). Apoi, stiu ca pot invata toate chestiile astea, mai ales ca am fost in stare sa invat mult mai mult de-atat si chiar daca nu-mi plac, toate tampeniile alea scolare imi vor oferi o sansa pentru a ma propulsa in varful a ceea ce inseamna ,,o cariera buna". Da, poate e putin aiurea sa ma gandesc ca voi ajunge chiar prin varfuri, insa cel mai bine este atunci cand omul este optimist. De multe ori iti fixezi un punct, dar rareori il atingi, de si mai putine ori treci peste el si in majoritatea cazurilor ajungi pe undeva pe-aproape, dar nu destul de aproape. Deci, de ce sa nu visez la perfectiune si sa ajung pe undeva pe-aproape ? Nu suntem perfecti, adevarat, dar suntem in stare sa ne imaginam asa si sa visam la aceasta, iar chestia asta te poate ajuta.

Apropo de perfectiune, anul asta ma gandeam sa parcitip la olimpiada de psihologie care se va desfasura prin februarie sau martie, nu stiu sigur. Ma gandeam ca e subiectul meu favorit si daca ma apuc sa invat de pe-acum, am sanse destul de mari sa ajung pe tara, si de ce nu: am o sansa destul de mare sa iau primul loc, iar asta mi-ar putea oferi un loc la facultate, deci un viitor exact asa cum imi place mie. Merita sa invat ca fraierul pentru asta si sa cred cu adevarat ca voi lua locul 1 ? Nu stiu ce credeti voi, insa eu cred ca da. Bine, stiu ca s-ar putea sa fie aranjamente sau ar putea fi o gramada mai buni decat mine, dar merita sa dau tot ce se poate, in primul rand pentru mine, iar apoi imi va folosi destul de bine la admitere la facultate, adica nu va mai trebui sa invat nu stiu cat. Tare, nu ? Da, nah, vad eu.
Am spus mai multor persoane despre ideea asta a mea cu speranta a-mi aduna cateva ,,sustineri"... adica: ,,Vei reusi! Stiu ca poti!" ; ,,Nu va fi greu, n-ai cum sa nu-l iei!", sau chestii asemanatoare. Da, bine, multi s-ar teme ca mi-ar putea da sperante desarte, si ce ? Sunt suparat o vreme, apoi imi trece, dar daca imi pun in cap ideea ca cel mai tare lucru care s-ar putea intampla ar fi sa iau o mentiune sau chestii din astea, cine stie pe unde ajung. Mi se strica tot moralul, incep sa nu mai prea dau doi bani pe nimic, astfel sa ajung pe undeva pe la fund. Da, profa mea aia de psihologie (cea care ar trebui sa ma sustina) a zis asta. Nu ca vreau sa fiu nerespectuos, inteleg ca s-o fi gandit la faptul ca nu am mai fost pana acum la olimpiada si alte chestii, dar ce conteaza ? I-am zis ca voi invata atat cat imi va da sa invat de pe-acum si pana atunci plus alte lucruri pe care le mai gasesc prin carti si alte locuri, nu-mi pasa, eu vreau locul 1. Dar vad eu, saptamana viitoare.

Anul asta scolar ma gandeam ca as putea merge pe la radio sa-mi fac un fel de ,,mini emisiune" sau cum le zice la astea in care-as putea face diferite monologuri in legatura cu tot felul de idei, probleme, sau alte chestii (despre care am scris eu pe la inceput aici in blog). Ma gandesc ca as putea sa-mi iau carti, sa reflectez asupra unor idei bune si sa fac o chestie pe placul multor persoane. Iarasi poate am vise prea mari, dar hey, cui ii pasa ? Adica, imi pasa mie pentru ca, nah, m-am saturat sa fiu mereu cel ce renunta pentru ca se gandeste ca nu ar putea merge bine sau cine stie ce alte chestii s-ar putea intampla. M-am cam saturat sa las paranoia sa puna stapanire pe mine si stiu ca pot deoarece asta e o chestie care-mi place si care ma face sa ma simt bine. Iarasi, sa vad ce se intampla...

In rest, nu stiu. Colegii par aceeasi, uniti, la fel cum au fost cam de cand i-am cunoscut. Ma bucur ca am reusit sa ma integrez si eu printre ei asa cum trebuie (duh, era si timpul. Clasa a Xll-a fraiere!) si ma simt destul de ok trezindu-ma in fiecare dimineata sa merg inspre scoala. Profesorii sunt mult mai ok fata de anii trecuti. Adica sunt foarte prietenosi, unii mai mult decat altii, foarte intelegatori, ba chiar par mai mult a fi amici decat profesori, nu stiu. Nu prea sunt genul care sa te doboare cu note rele, amenintari de tot felul sau mai stiu eu ce poate face un profesor atunci cand e nervos. Eu am fost tot timpul ajutat, in primul rand moral, de catre acestia, iar asta m-a facut sa ma simt bine, adica povesteam mereu cu acestia despre chestii care ma deranjau in mod special, in loc sa vorbesc cu oameni de varsta mea. Eh, nu stiu. In mare ma simt destul de bine in clasa in care sunt, in anul in care sunt, cu profesorii care fac ore. Ma simt mai putin bine ca sunt la muzica deoarece ma cam dispera materile pe care trebuie sa le invat, dar drumul spre reusita nu e mereu foarte usor, cred, dar merita sa pui mana, sa depui efort si sa faci treaba asa cum trebuie ca apoi sa fii mandru, asa e ? Mda... cred ca asa e.

Astept sa vad cum va decurge totul si cum va fi noul si (cica) imbunatatitul Bacalaureat. Ne vedem la Cluj cei care sunteti sau veti merge acolo! :)