So I really am a weirdo...

Sa ma ia naiba...

Uite o chestie foarte tampita la mine. Sunt construit, sau mi-am format personalitatea in asa fel incat sa-mi fie totul foarte greu atunci cand am nevoie de ceva neaparat sau cand am nevoie sa fiu lucid, dar cand nu am nevoie de nimic, sunt ca un super-man, fata de cum eram inainte. Altfel spus, in unele situatii nasoale, sunt un slabanog, iar in situatiile normale, sau situatiile naspa pentru altii, sunt un om normal.

Bine, nu e chiar atat de logic deocamdata...

Faza e ca... de multe ori cand ma aflu intr-o situatie sub presiune, deci... o presiune enorma. Cand e la mijloc ceva ce imi doresc enorm, sunt foarte messed up, foarte confuz, nu reusesc sa ma concentrez absolut deloc, nu pot spune ceva inteligent, si de cele mai multe ori nu pot spune absolut nimic normal, sau macar putin de folos.

Atunci cand e vorba sa ma concentrez asupra unei chestii care nu e tocmai pe placul meu, nu reusesc s-o inteleg nici cat un prost, si stiu asta foarte bine, insa daca e ceva ce ma intereseaza, nici nu e nevoie sa invat, pentru ca stiu deja mai mult decat trebuie. Imaginati-va cum merge la mine scoala... o materie super, restul... varza.

Deci, cum s-o pun mai bine... in loc sa fiu echilibrat ca o persoana normala, sunt impartit in diferite extreme care fac totul la mine atat de tampit, atat de aiurea, atat de... incorect, nu stiu... bine, momentan sunt foarte pissed off (or whatever) si nu vorbesc coerent, dar intr-o situatie limita nu sunt in stare sa zic nici macar o treime din ce-am zis pana acum aici, si avand in vedere ca am aburit si eu macar asa sa ma simt mai bine, spune cate ceva.

E foarte aiurea sa ma gandesc sa o sa pot fii acolo pentru cineva care nu prea are legatura cu mine, dar nu o sa pot fi pentru mine, sau in cazul in care cineva e legat de mine in vreun fel. Bine, mai multe exemple ? Daca e careva ca mine, fara prieteni, si dintr-o data apare cineva capabil sa-ti devina cel mai bun prieten, dar nu-l prea cunosti. Acel cineva trece printr-o situatie fucked up, si tu, avand in vedere cat timp a trecut de cand nu ai mai avut un prieten, ti-e frica sa nu spui o prostie, sau pur si simplu sa-l enervezi atat de tare, in mod inconstient, incat sa va certati si sa nu mai vorbiti, iar apoi sa ramai iar singur... ? Desigur, in mod normal nu ar gandi nimeni asa ceva (adica cei mai singuri), dar pusi in situatia respectiva, nu stiu.

Faza e asa... deci, cum am zis mai sus: Totdeauna cand la mijloc se afla ceva ce vreau neaparat, o dau in bara asa rau pentru ca nu ma pot concentra, sunt prea preocupat de ganduri pesimiste datorate amintirilor nu tocmai placute si altor ,,circumstante".

Nu, nu ar fi trebuit sa aibe nici un sens ce am scris pana acum. Trebuia doar sa fie scris, si sa fie citit, iar rolul textului si-ar fi indeplinit rolul pe deplin...

Mi-as dori sa nu dau doi bani pe multe chestii... ar fi fost altfel, mai bine... mi-as dori sa fiu altcineva...