Mi se pare interesant cum majoritatea oamenilor prefera sa tina in ei anumite sentimente, anumite pareri sau anumite ganduri aleatorii din frica de a nu li se parea stupid ceea ce spun, sau stiu eu... din alte griji, deci pur si simplu tac din gura si zic ceva pe langa subiect, sau pur si simplu nu sunt sinceri, zic o chestie opusa gen: ,,(omg, il/o iubesc asa tare!) Aa, nu l-am placut in viata mea pe ... boul/vaca aia/ala!" sau: ,,(dupa ce spargi o chestie scumpa) It wasn't me!" - dar peste ceva timp tot se afla, si o incurci si mai rau.
Nu stiu cat de ,,mincinos" ma consider, dar stiu bine ca e o povara cam inutila sa tin chestii pentru mine, chestii ce de multe ori au legatura si cu altii. Deci daca am o parere buna sau rea despre mine, o spun, cel putin daca discutam despre asta, iar daca parerea e despre tine, la fel... o zic, cu riscul de a parea un bou. Dar in general par foarte ciudat, pentru ca din cate observ nu mai prea e nimeni caruia sa i se para ceva normal chestia asta. Mergi cu o tipa in oras, ai visat de multe ori sa iesi cu ea, in sfarsit reusesti sa-i captezi atentia si sa o scoti la intalnire, dar de indata ce te apropii de ea, ii vezi dintii nu stiu cum, cosuri nu stiu de care, sau vorbeste prea tare, vorbeste aiureli, pur si simplu nu mai crezi ce credeai despre ea. Dar mai degraba ai bunul simt sa o minti spunand ca-ti place de ea, ca e frumoasa si asa mai departe decat sa ai acelasi bun simt sa-i spui adevarul, cel putin, din nou, daca e in context, ca nah... vorbiti despre un anume oras, si deodata o intrerupi spunandu-i: ,,Auzi, pe bune urasc vocea ta..." - aici te alegi cu o palma, in cel mai fericit caz, nu ? Nu ca ar fi ceva foarte gresit, dar aici ii arati si ca nu prea ai respectul normal fata de ea, si stiu eu... suna ca si cum ai face misto de ea, chiar daca tu, de fapt, (crezi ca) ai intentii bune (de fapt, nu cred ca ai putea avea intentii bune intr-o situatie de genul).
Bine, iarasi am deviat, dar revin.
Din cate-mi amintesc, de cate ori am mintit am fost stresat de chestia asta pana s-a aflat adevarul, dupa care am suportat consecinte mult mai mari decat ar fi fost in caz ca spuneam adevarul. De-asemenea, a fost o perioada in care-mi spuneam toate gandurile, si nici asta nu a fost tocmai ok, deci ce sa cred din asta ? Depinde maniera in care spui un anumit lucru ? Depinde cand lucrul respectiv ? Depinde cui il spui ? Pentru ca au fost si multe faze in care spuneam cam tot ce am in minte in conversatii si, in afara ca persoana respectiva m-a considerat putin ciudat (mi-a zis, si am ras la faza asta) nu a fost nimic in neregula, dar am fost sfatuit sa nu mai spun chiar tot ce gandesc si sa mai tin anumite lucruri pentru mine. Asta nu inseamna neaparat sa spun chestii care nu sunt, ci pur si simplu sa nu spun anumite chestii... nu ?
Bun, deci concluzie: Un om normal nu ar minti niciodata, dar ar pastra pentru el anumite chestii, asa e ? Sunt de-acord... dar revin la ce ma gandeam la inceput: Multi, multi oameni prefera sa tina pentru ei tot felul de chestii care, poate ar fi mai bine spuse decat tinute in ei fara un motiv real, sau poate pentru ca in trecut au facut asta asa cum nu trebuia, iar acum prefera sa nu mai faca asta deloc. Sau pur si simplu din neincredere...
La naiba, daca am facut ceva cu cineva, putin imi pasa cui ii spun, atata timp cat vreau sa spun cuiva. Daca am furat ceva (ceea ce n-am facut) o sa-i zic cuiva, dar nu-i zic ce anume, cand si unde. E bine asa ? Da, e bine, dar nu e bine sa furi. Stiu...
In fine, nu am fost tocmai clar in ce am zis, tocmai pentru ca mai mult am vrut foarte mult sa scriu despre asta, dar nu am reflectat prea mult asupra chestiei, insa... nah, nu e ca si cum ar conta foarte mult, doar e un simplu blog, nu ceva ce citesc sute de oameni, so it's fine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu