I wish I was dying...

Stau uneori si ma gandesc la cum a evoluat viata mea pana acum si la planurile mele de viitor si felul in care imi voi atinge telurile. Stau si ma uit la ceilalti oameni care au aceeasi viata monotona ca si a mea, acelasi stil de a ,,trai viata", aceasi jena ca si mine de a nu fi spontan, de a inceta in a incerca sa inteleaga ce se intampla in jurul lor si pur si simplu sa-si lase imaginatia libera ca si cum ar fi intr-un vis.

Foarte dur spus, mi-as dori sa fiu pe moarte. Mi-as dori sa fiu atat de infricosat, inca sa simt ca traiesc cu adevarat. Sa-mi vad sfarsitul atat de aproape incat sa-l fac sa para cat de departe posibil facand oricate lucruri imi incap in timpul ramas, sau... in program. Sa fiu spontan, sa nu-mi mai pese de restul lumii, si sa ma uit la ei si sa inteleg felul in care-si irosesc vietile pierzand pur si simplu timpul in asteptarea unui lucru bun, astfel incat sa nu fie jenati sau speriati sau astfel incat sa nu fie nevoie sa-si asume nici un fel de risc.

Dar despre ce vorbesc ? Si eu sunt asa. Imi pierd timpul nefacand nimic distractiv, constructiv. Fac aceeasi chestie care o face toata lumea. Acea chestie care e intr-adevar sigura pentru mine si imi va oferi intr-adevar un viitor bun. Ma duc la scoala, facultate, gasesc de lucru, si apoi ma ocup de alte probleme care-mi ies in cale. De ce ? Pentru ca asa e bine si pastreaza o anume ordine in lumea asta si asa destul de haotica ? Si apoi, de ce vorbesc despre toata chestia asta ca si cum as stii despre ce vorbesc ? Si de ce-mi doresc sa mor, daca stiu ca nimeni nu vrea sa moara, inclusiv eu ? ...

... vorbesc despre toate chestiile astea pentru ca m-am saturat... stiu cum e sa stii ca un lucru nu se va apropia de tine decat in viitorul indepartat, iar apoi aflii ca te-ai inselat si acel lucru va veni mult prea repede. Faci in asa fel incat timpul sa treaca total diferit, esti activ, traiesti. Nu mai stai sa te gandesti foarte mult, nu mai faci pauza intre nimic, si nici nu te simti obosit, iar la sfarsit, fie ca reusesti sau nu in ceva anume, simti o oarecare implinire, undeva adanc in suflet, si a fost mult mai bine decat sa pierzi vremea cu lucruri monotone, sau... unul din cuvintele pe care le urasc cel mai mult: Normale (normal).

Si e atat de simplu sa faci chestia asta. Tre doar sa-ti schimbi stilul de viata, o chestie, parca, imposibila pentru majoritatea lumii (categoric pentru mine), dar apoi... in anumite circumstante (ca si titlul postului), e foarte, foarte usor... de ce ? Pentru ca asta e alta treaba. Daca stii ca viata ta dureaza zeci de ani, nu faci nimic. Apoi te gandesti ca maine te poate calca o masina, iar apoi tot nu-ti pasa... spui ca e posibil, dar apoi poate ca nu...

Ghinionisti sunt acei oameni care sufera de boli mortale, insa ne sunt total deasupra din restul punctelor de vedere... si momentan as vrea sa fac parte din ei, insa... mi-e frica de moarte si de lucrurile asemanatoare, asa ca o sa ma pun sa dorm si o sa ma trezesc ziua urmatoare la acelasi stil de viata care ma va aduce cu gandul tot aici la un moment dat...